Majoritatea rezervelor de țiței venezuelian provin din bazinul fluviului Orinoco, fiind cunoscut și sub denumirea de „petrol greu sour”. Acest tip de petrol este vâscos, dens și bogat în carbon, asemănător cu extragerea din nisipurile bituminoase canadiene. Nivelul înalt de poluare nu este o problemă ideologică, ci una tehnică: explorarea și procesarea acestui petrol sunt mai dificil de realizat decât pentru țițeiul convențional, conform CNN.

Pentru a fi pompat, țițeul trebuie încălzit cu abur, ceea ce consumă cantități mari de energie, în principal din gaze naturale – o sursă majoră de emisii poluante.

Poluare continuă după extracție

Problemele nu se opresc odată cu extragerea petrolului din sol. Conținutul ridicat de sulf complică rafinarea, necesitând instalații speciale și un consum suplimentar de energie. În plus, infrastructura petrolieră a Venezuelei este învechită și întreținută slab, crescând riscul de scurgeri, ardere controlată a gazelor (flaring) și emisii accidentale.

Conform Agenției Internaționale pentru Energie, țara are o intensitate a emisiilor de metan de aproximativ șase ori mai mare decât media globală. Metanul, gaz cu efect de seră de peste 80 de ori mai potent decât dioxidul de carbon pe termen scurt, este emis în cantități semnificative din câmpurile petroliere, agravant situația. În prezent, emisiile per baril de petrol venezuelian sunt de peste două ori mai mari decât media mondială.

Unii experți consideră că implicarea companiilor americane ar putea reduce emisiile, similar altor regiuni. Totuși, specialiștii avertizează că există limite clare: chiar și cu tehnologii moderne, petrolul dificil din Venezuela va rămâne foarte poluant, iar reducerea flaring-ului implică costuri extrem de ridicate.

Probleme de mediu și scurgeri frecvente de petrol

Impactul asupra mediului nu se limitează la emisii. Venezuela se confruntă cu conducte deteriorate și echipamente învechite, ceea ce duce la numeroase episoade de scurgeri de petrol. Deși datele oficiale sunt incomplete, rapoartele independente indică sute de incidente în ultimii ani, afectând solul, resursele de apă și comunitățile locale.

Dincolo de provocările climatice, exploatarea intensă a petrolului venezuelian ridică probleme economice. Producția a scăzut drastic începând cu 2016, iar menținerea nivelului actual ar necesita investiții de peste 50 de miliarde de dolari în următorii 15 ani. Pentru a reveni la nivelurile istorice, ar fi necesari aproape 200 de miliarde de dolari, într-un context global în care cererea de petrol poate ajunge la un vârf și apoi să scadă.

Chiar dacă o creștere a producției venezuelene nu ar asigura automat mai mult petrol pe piața internațională, impactul climatic indirect ar putea fi semnificativ. Experții avertizează că o astfel de strategie ar putea devia atenția de la tranziția energetică și ar putea intensifica competiția pentru resurse, precum și frâna cooperarea internațională în combaterea schimbărilor climatice.

Controlul asupra petrolului venezuelian reprezintă nu doar o mutare geopolitică importantă, ci și un risc pentru mediu. În lumina celor mai recente altor surse, „aurul negru” rămâne printre cei mai poluanți combustibili fosili la nivel global, într-un moment în care se caută alternative mai ecologice.