Care sunt temerile tale? Lista de îngrijorări este extinsă, pentru că în ultimii cinci ani, România a fost guvernată de frică. Totul a început cu pandemia, a continuat cu conflictele armate și acum ne amenință sărăcia. Nu mai sunt necesare proiecte naționale sau strategii pentru viitor. Este firesc să ne întrebăm: Este România condusă prin frică?

Un sociolog, un politolog și un psiholog au discutat pentru GÂNDUL despre fricile cu care trăiesc românii în societatea contemporană.

România în 2025. Un model de conducere bazat pe temeri

Orice teamă începe cu un Breaking News. Imagini alarmante din mass-media se transformă în gânduri de neliniște care se răspândesc necontenit în mintea cetățenilor.

• Frică de austeritate – Cât mai suportă statul?/ Cât mai muncim ca să plătim taxe și impozite? / Vom ajunge să nu avem ce pune pe masă?
• Frică de incapacitate de plată – La cine ne mai împrumutăm pentru a supraviețui? / România se îndreaptă spre colaps financiar?
• Frică de pandemie – O nouă pandemie ni se apropie? / Ne întoarcem în case?
• Frică de ciclon – Unde ne refugiem de frica ciclonului? / Dacă magazinile vor rămâne fără alimente?
• Frică de război – Mă va chema la război? Dacă vor recruta pe cei dragi?
• Frică de drone – Vom fi atacați cu drone? Cum ne vom apăra?
• Frică de pericol nuclear – Este războiul nuclear aproape? Cum vom supraviețui?
• Frică de extremiști – Dacă nu votez corect, vor veni rușii peste noi?

Orice temere, fie ea mai mult sau mai puțin indusă, poate deveni o psihoză colectivă. Mulțimile înspăimântate devin vulnerabile și total dependente de autorități.

„Societatea românească păstrează traume și frici intense”

Politologul Andrei Țăranu, profesor universitar doctor la SNSPA, afirmă că societatea românească are numeroase traume, spaime și frici extrem de puternice.

prof. dr. univ. Andrei Țăranu, politolog

„Primul meu articol, scris la vârsta de 20 de ani, imediat după Revoluția din ’89, trata tot despre frică. Este o carte foarte importantă, intitulată Frica în Occident, care explorează temerile colective. Noi, societatea românească, suntem una dintre cele mai vulnerabile – nu neapărat cele mai temătoare – dar cu traume și frici foarte intense, dintr-o perspectivă istorică.”, subliniază politologul.

„Austeritatea, foametea și sărăcia, aruncă oamenii în disperare”

Andrei Țăranu afirmă că sindromul fricii este moștenit de români de-a lungul generațiilor.

Fricile legate de austeritate, foamete și sărăcie sunt cele care transformă omul în mod direct în prăpastia disperării – și, în același timp, duc la dezvoltarea unor temeri de care oamenii nu reușesc să se elibereze.

„După ce ieși puțin din sărăcie, te temi să nu te întorci în ea”

„Fricii de austeritate sunt sesizate de mai bine de un secol. Citind Moromeții, vedem o societate în criză. În ’38, avea loc o criză economică, iar în ’46, foamete – au decedat sute de mii de români după război, din cauza lipsei de alimente – similar cu situația din Gaza de astăzi. În anii ’80 și începutul anilor ’90, am trăit în austeritate și sărăcie, perioadă în care s-au dezvoltat frici profunde. Această frică persistentă creează un sindrom vechi în spațiul românesc: după o perioadă de ieșire din sărăcie, oamenii tem că s-ar putea întoarce acolo.”

„În anii ’90, mulți cetățeni au fost mulțumiți de comunism, deoarece acesta îi scoate din mediul rural, le oferă apă caldă, apartament, acces la automobile, cultură, spital și școală. A fost o schimbare radicală pentru mulți, o dorință de independență și calificare.”, spune politologul.

După acea perioadă, anii ’80 și după, această perspective s-a întunecat, iar anticomunismul a încercat să le arate cetățenilor că, de fapt, au fost orbiti de iluzii și nu au înțeles că au ieșit din mediul rural. Această situație, împreună cu sentimentul de rușine sau de orgoliu, a generat frici violente, precum teama ca cineva vrea să le ia pensia, salariul, locuința sau statutul social.”, a mai explicat politologul

Metode prin care românii pot combate fricile colective

Andrei Țăranu concluzionează că fricile trebuie aduse la suprafață pentru a putea fi gestionate. În condițiile în care, afirmă el, aceste temeri nu au fost niciodată tratate de-a lungul timpului, nici generația anterioară, nici cea actuală nu au știut să le abordeze și să le vindece.

„Este necesar să discutăm despre ele și să realizăm o „psihanaliză colectivă”, adică o muncă de constientizare și acceptare a fricilor. Este o formă de proces de doliu. Scoatem fricile la lumină, le confruntăm și căutăm modalități de depășire. Dacă fricile sunt atavice, când vine vorba de generațiile următoare, acestea pot fi păstrate, însă trebuie să le conștientizăm. Majoritatea părinților generează frici și temeri în privința copiilor lor, precum frica de droguri, violență în școală sau instabilitate.

Dacă nu învățăm să ne confruntăm cu aceste temeri – fricile pe care le transmitem și lor – nu vom putea crea o generație capabilă să-și gestioneze propriile anxietăți și frici”, a avertizat politologul Andrei Țăranu.

„Nu controlăm dacă dronele vor cădea în România”

Sociologul Ciprian Necula explică că majoritatea fricilor nu sunt moștenite, ci rezultă din socializarea cu cei din jur.

Ciprian Necula, sociolog

„Avem multe phobii și stări emoționale, uneori iraționale – de teamă, de anxietate, paranoia – precum teama ca vecinii să nu intre în casă sau teama de drone că vor cădea în cap, după ce le-ai văzut la știri. Prin socializare și culturalizare, acumulăm anumite frici. Fricile noastre pot fi diferite față de cele din alte zone geografice, precum Marocul.”

Fricile depind de mediul în care trăim și de cultura în care ne formăm. Pentru că temerile sunt, de cele mai multe ori, indus sociale și culturale. Frica reprezintă o mecanism de autoprotecție: dacă cineva spune că nu este bine să consumi tei, de frică, vei evita să o faci. În religia noastră, frica este principalul motiv pentru credință. Dacă nu crezi, riști să ajungi în rău sau chiar în iad, iar de frică, mulți cred în cele divine, ca o formă de protecție.

Fricile sunt uneori un instrument de control social

Ciprian Necula consideră că frica este un instrument des folosit în societatea europeană, pentru a ghida comportamentul oamenilor.

„Știrile despre drone, arme nucleare, conflicte și riscuri majore creează frecvent teamă – și frică – legată de ce nu poți controla. Noi nu putem decide dacă dronele vor cădea în România, dacă Putin va declanșa un război nuclear sau dacă alte evenimente se vor întâmpla departe de noi. Singurul mecanism de apărare este emoția față de această posibilitate, a concluzionat psihologul Ciprian Necula.

De ce au românii cea mai profundă teamă – țara în pericol?

Conform celui mai recent sondaj realizat de INSCOP Research pentru informat.ro, 65,2% dintre români au simțit în ultimele șase luni că România se află într-un pericol grav. Cercetarea a fost desfășurată între 20 și 26 iunie 2025, conform mediafax.ro.

• Mai exact, 37,1% dintre respondenți percep un pericol foarte mare pentru țară, în timp ce 28,1% consideră o amenințare mare.
• De asemenea, 18,2% resimt un pericol moderat, iar 15,3% consideră că riscul este mic sau inexistent. Restul de 1,3% nu au răspuns sau au refuzat să răspundă.
• Persoanele care percep cel mai acut pericol includ votanții USR și AUR, tinerii între 18 și 29 de ani și locuitorii capitalei. În schimb, susținătorii PNL și PSD, precum și locuitorii din orașe mici, sunt mai relaxați față de situație.

Consultare psihologică pentru români

Având în vedere că orice știre de ultimă oră poate provoca o isterie națională, am considerat util să-i informăm pe români despre beneficiile unei evaluări specializate.

Psihologul Ana Bogdan explică faptul că mesajele alarmante despre crize climatice, pandemii, conflicte armate, scumpiri sau instabilitate politică induc stare de neliniște care împiedică găsirea unor soluții eficiente.

Ana Bogdan, psiholog

„Frică este mai mult decât o emoție personală. Este un mecanism de supraviețuire, o moștenire transmisă din generație în generație. În diverse contexte istorice, frica a fost o formă de protecție.”

„Fricile ne izolează, ne paralizează și ne împiedică să găsim soluții”

„Reflexul de a ne apăra s-a transmis și el prin gesturi, tăceri și tonul vocii părinților noștri, precum și prin modul de abordare a autorităților. În actualul context, această frică latentă se amplifică. Trăim într-o epocă a incertitudinii. Este imposibil să fim complet calmi sau detașați. Chiar și cei care spun că nu se uită la știri sau că nu le pasă resimt o neliniște subterană. Frica a devenit parte din educația emoțională, iar ea ne izolează și ne paralizează căutarea soluțiilor.”,

„Curajul de a vorbi – cheia unei reale schimbări”

Zi de zi, suntem expuși la informații despre crize climatice, pandemii, conflicte și instabilitate politică. Este inevitabil să resimțim anxietate. Nu trebuie să o mai reprimăm sau să o ignorăm. Recunoașterea îngrijorărilor, precum „Mi-e teamă de ce se întâmplă mâine”, „Mă neliniștește ce aud la știri” sau „Nu știu cum să reacționez” – reprezintă primul pas în găsirea de soluții. Apoi, apare și curajul de a vorbi. Să ne exprimăm deschis, să adresăm întrebări și să căutăm răspunsuri. Acest curaj este, după părerea mea, cea mai prețioasă resursă individuală și socială. Prin exprimare sinceră și vulnerabilitate, realizăm că nu suntem singuri. Frica devine mai ușor de suportat atunci când suntem uniți.

Psihoterapeutul afirmă că, în prezent, avem o nevoie acută de o cultură a autenticității și a curajului. Ana Bogdan menționează că trebuie să vorbim despre temerile și neliniștile noastre, pentru a putea face pași spre depășirea lor.

„Cel mai eficient început este curajul de a vorbi. Acolo începe adevărata schimbare.”, a concluzionat psihologul Ana Bogdan.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Liviu Dragnea: „Indiferent dacă e vorba de pandemie, război, Rusia sau recent de cod roșu, trebuie să ne fie FRICĂ de ceva mereu”
• Furtuna ciclonică Barbara a declanșat un război politic în Capitală. Cristian Ghinea îl ironizează pe Stelian Bujduveanu: „Gigel Viteazu”
• Studiu de caz – Teama populației față de CICLON! Cum au fost folosite autoritățile pentru a induce panică. Primarul din Mangalia, în 12 ore: „Țineți-vă copiii în case” / „Vești bune, ne-a ocolit!”