O taxă asupra câștigurilor din publicitate ale marilor companii digitale, inspirată de modelul german, este analizată în prezent de oficialii de la Berlin. Această măsură ar putea contribui la acoperirea deficitului bugetar actual din România. Experți precum Claudiu Cazacu, consultant de strategie în domeniul tehnologiilor financiare, Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate, și Petrișor Peiu, senator, au dezbătut aspecte legate de această nouă taxă, de la contextul legal internațional până la estimări ale veniturilor pentru stat.

Câteva state europene au implementat deja taxe asupra serviciilor digitale (DST). În Franța, Italia, Spania, procentul este de 3%, iar în Austria de 5%, cu limite minime de venituri pentru companiile vizate, a explicat Claudiu Cazacu.

„Germania intenționează o taxă de 10% pentru platforme precum Google sau Facebook, argumentând că aceste firme profită de infrastructura locală, generând mari profituri, însă contribuie foarte puțin la finanțarea statului. În Franța, s-a propus o majorare a taxei la 5% din veniturile acestor companii, însă nu a fost încă aplicată. În Italia, anul trecut, încasările au fost sub 500 de milioane de euro, iar în Franța se estimează 800 de milioane de euro”, a precizat specialistul.

„Piața de publicitate digitală din România a fost estimată anul trecut la puțin sub 300 de milioane de euro. Doar o parte din aceasta este generată de giganții vizati de proiectul fiscal. Un procent de 3% ar putea aduce sub 10 milioane de euro încasări, chiar și în cazul creșterii pieței din acest an”, a estimat Claudiu Cazacu.

„Legislația este depășită de evoluția tehnologică”

Gabriel Biriș a detaliat contextul legal internațional privind taxarea plății către persoane nerezidente.

„Toate legislațiile naționale includ impozite cu reținere la sursă pentru diverse venituri în statul plătitorului. Mă refer la dobânzi, dividende, redevențe și alte servicii. Problema este că legislația a rămas depășită de evoluțiile tehnologice”, a detaliat Gabriel Biriș.

Potrivit avocatului, convențiile internaționale de evitare a dublei impuneri, bazate pe modelul OECD, sunt benefice pentru împărțirea dreptului la impunere și evitarea dublei taxări.

„Companiile evită de obicei statele în care există dublă impunere. Dar, în convențiile de evitare a dublei impuneri, plățile pentru servicii digitale sunt considerate profituri de firmă, fiind impozitate doar în statul beneficiar al veniturilor.”, a explicat avocatul.

„Este nevoie de o abordare a unui «sediu digital permanent» chiar dacă o companie nu are prezență fizică, având în vedere existența agenților care activează în România. Pentru o taxare corectă la nivel internațional, statele unde se fac plata ar trebui să taxeze o parte din aceste plăți, pentru a compensa scăderea bazei de impozitare în statul plătitor.”, a declarat Gabriel Biriș.

O taxă de 10% pe veniturile din publicitate, analizată în Germania, pare excesivă pentru contextul român, din perspectiva avocatului.

„O taxă de 10% este prea mare, având în vedere costurile acestor companii. Dacă impozitul pe profit la noi este de 16%, ar trebui evaluată o marjă corectă a profitului în servicii de tipul acesta. Un procent mai mare de 5% nu pare justificat dacă marja de profit este de 30%, de exemplu”, a precizat Gabriel Biriș.

„Germania aplică un impozit pe profit mai ridicat. Dacă la noi este 16%, în Germania este 25%, fapt ce ar explica eventual o cotă mai mare a taxei propuse”, a adăugat Gabriel Biriș.

„O taxă asemănătoare cu taxarea produselor dăunătoare”

Petrișor Peiu, consideră această taxă asemănătoare cu o taxă asupra bunurilor dăunătoare.

„Ideea nu este nouă. Este destul de dificil de implementat, necesitând cooperarea companiilor. Este ca o taxă asupra unor cheltuieli nenecesare”, a declarat Petrișor Peiu.

Senatorul crede că estimarea veniturilor este dificilă fără colaborarea companiilor vizate.

„Propunerea pare destul de exotică. Nu văd care ar fi efectele economice semnificative. Este o abordare care evită soluțiile clasice”, a comentat senatorul.