Mecanismele de impunere fiscală în Europa diferă semnificativ, iar ţările cu cote mari de impozitare asupra veniturilor personale privesc adesea aceste cote ca pe o metodă de redistribuire a resurselor. În 2026, cota maximă de impozitare variază de la 10% în Bulgaria și România până la 60,5% în Danemarca, conform datelor de la Tax Foundation.

Diferenţe majore între statele europene

În Danemarca, nivelul maxim al impozitului pe venit ajunge la 60,5%, fiind cea mai ridicată cotă din Europa. În această țară, impozitele pentru veniturile mari sunt cu aproape 15 puncte procentuale mai mari decât în Franța, unde nivelul atinge 55,4%.

Alte șapte țări aplică rate de peste 50% pentru cele mai ridicate venituri. Acestea sunt Franța, Austria, Spania, Belgia, Portugalia și Suedia. De asemenea, Slovenia și Olanda au cote apropiate de acest prag.

Media europeană și tendințe

Media cotei maxime de impozitare în cele 35 de țări europene analizate este de 38,5%. În rândul statelor membre ale OECD, această medie urcă la 43,4%. În 18 țări, cota maximă de impozitare depășește 40%. La acest nivel se află nouă state, cu procente între 40% și 48%, inclusiv Irlanda, Germania, Italia, Islanda, Luxemburg, Finlanda, Marea Britanie, Grecia și Turcia.

Cota maxi­mă de 45% se aplică în Regatul Unit, în timp ce Franța are cota maximă de 55,4%. Diferența dintre aceste cote este de aproximativ zece puncte procentuale.

State cu cote de impozitare mai mici

Pe cealaltă parte, cote sub 25% se înregistrează în Bulgaria și România. În aceste state, nivelul maxim de impozitare este de doar 10% în Bulgaria și, respectiv, în România. De asemenea, cote reduse se întâlnesc în Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Georgia, Cehia și Estonia.

Cotele mici din aceste țări indică o politică fiscală diferită, cu un focus mai mare pe stimularea creșterii economice și atragerea investițiilor.

Aceste diferențe semnificative între cotele maxime de impozitare relevă diversitatea politicilor fiscale în Europa.