De zeci de ani, Statele Unite au fost garantul securității, tehnologiei și stabilității pentru aliații săi. Fie că este vorba de dolar, armament avansat sau infrastructură digitală, majoritatea țărilor din lumea occidentală au construit sisteme întregi – economice, militare, de comunicații – în jurul Americii. Însă, această alianță este tot mai mult percepută ca o relație nocivă, una în care „puterea” și-a schimbat atitudinea și folosește aceste pârghii unilateral, amenințând nu doar autonomia, ci chiar suveranitatea fostilor săi parteneri.

Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025 a accelerat un proces de degradare deja evident. Sub conducerea sa, Washingtonul pare să fi adoptat o strategie de tip monopol: oferă totul, generează dependență, apoi controlează prin aceleași mecanisme care înainte păreau suport. În această situație, tot mai multe voci europene solicită o separare de sub dominația americană, dar descoperă că „ruptura relației” este mai complexă decât au anticipat.

Degradarea puterii americane: cum a devenit SUA o platformă nocivă

Termenul „enshittification”, inventat de scriitorul Cory Doctorow pentru a descrie degradarea intenționată a platformelor online, a fost recent aplicat la scară geopolitică. În acest model, companiile oferă inițial servicii excelente, atrag utilizatori și parteneri, apoi, o dată ce aceștia devin dependenți, impun costuri, limitări și politici abuzive. Un tipar identic este observat astăzi în relația Statelor Unite cu aliații săi.

Platformele digitale precum Facebook și Amazon nu diferă semnificativ de infrastructura controlată de guvernul SUA. Dolarii, sateliții Starlink, avioanele F-35 sau cloud-urile Microsoft și Amazon au devenit instrumente strategice în mâna administrației americane. Fiecare tranzacție financiară globală care trece prin sistemul de clearing în dolari, fiecare rețea de internet care funcționează pe Starlink, fiecare rachetă ghidată prin GPS poate fi activată – sau dezactivată – printr-o simplă decizie politică de la Washington, potrivit publicației Wired.

În februarie 2025, Trump a impus sancțiuni împotriva procurorului-șef al Curții Penale Internaționale, după ce acesta a intentat un proces împotriva premierului israelian Benjamin Netanyahu. Rezultatul? Băncile din Regatul Unit i-au blocat conturile, iar Microsoft i-a dezactivat adresa de e-mail. În trecut, astfel de acțiuni aveau un scop declarat nobil – apărarea democrației. Acum, instrumentele de sancțiune sunt aplicate arbitrar și politic.

Starlink, F-35 și cloud-ul american: capcane tehnologice cu gust de hegemonie

Un exemplu grăitor de dependență strategică este Starlink, rețeaua de sateliți deținută de Elon Musk. Cu aproape 65% din sateliții activi la nivel global, Starlink a devenit infrastructura invizibilă care asigură internetul în regiuni întregi. Canada, Italia, Ucraina și alte țări au ajuns să depindă de el pentru conectivitate, comunicații militare și gestionarea datelor sensibile. Dar, pe măsură ce Musk s-a apropiat de administrația Trump, controlul asupra acestui sistem a devenit o armă.

Într-o dispută publică, Musk a amenințat că ar putea opri Starlink în Ucraina dacă nu i se vor acorda resurse minerale. Iar când Polonia a contestat, precizând că plătește pentru serviciu, răspunsul miliardarului a fost surprinzător: „Tăceți, omule! Nu plătiți decât o fracțiune din cost. Și nu există alternativă la Starlink.”

Situația este similară și în domeniul militar. Avionul de vânătoare F-35, produs de Lockheed Martin, este folosit de zeci de aliați ai SUA. Funcționabilitatea sa depinde de suportul tehnologic american – software, componente, cartografiere, date de țintă. În practică, avioanele nu pot lovi ținte precise fără acordul și datele furnizate de Statele Unite. După o întâlnire tensionată între Trump și Zelenski, SUA a suspendat temporar fluxurile de informații către Ucraina, „orbând” practic sistemele de armament ghidate.

Cloud-ul și infrastructura digitală nu sunt mai puțin problematic. Guvernele europene își stochează datele pe servere operate de Amazon sau Microsoft. În teorie, acestea sunt independente. În practică, pot fi constrânse de administrația americană să suspende conturi, să blocheze accesul la date sau să saboteze procese guvernamentale. Comisia Europeană și Danemarca au demarat tranziția către soluții open-source, în căutarea suveranității digitale pierdute.

Europa caută independența: visul unei infrastructuri proprii

Declarațiile recente ale liderilor europeni sunt clare. Friedrich Merz, noul cancelar german, a afirmat că dorește suveranitate digitală față de SUA. Macron a solicitat „autonomie strategică”, iar Ursula von der Leyen a vorbit despre sfârșitul „vechiului Occident”. În secret, planul EuroStack ia contur: o rețea digitală europeană complet independentă de infrastructura americană.

EuroStack nu este doar un vis tehnologic, ci o necesitate geopolitică. Susținut de companii precum Airbus, Dassault, de specialiști și lideri din domeniul digital, proiectul urmărește construirea unui ecosistem propriu – de la cabluri subacvatice și servere la inteligență artificială și cloud. Paralel, Banca Centrală Europeană explorează un sistem de plăți autonom, în timp ce Comisia Europeană dezvoltă o rețea satelitară proprie, alternativă la Starlink.

Dar costurile sunt enorme, iar timpul este limitat. Canada a abandonat deja parteneriatul cu Starlink pentru zonele rurale, dar trebuie să investească masiv în infrastructură terestră. Aliații care vor să se detașeze de sistemele militare americane trebuie să reconstruiască flote de aeronave, să achiziționeze noi rachete și să-și reconstituie lanțurile de aprovizionare. Totul în timp ce amenințarea unei represalii politice din partea SUA rămâne.

Cine rupe relația primul și la ce cost?

În psihologie, relațiile toxice implică control, amenințare și manipulare de către unul dintre parteneri. La nivel global, Europa se află în această poziție. Aliații Americii știu că trebuie să se detașeze, dar nu dispun de infrastructura necesară pentru a supraviețui singuri. A rămâne în relație devine tot mai dificil.

Independența, sau dependența continuă într-o relație lipsită de parteneriat – aceasta este dilema pentru Europa. Desprinderea de relațiile toxice nu este doar o opțiune, ci o necesitate de supraviețuire pentru aliații internaționali ai SUA, dar și, ironic, pentru cetățenii americani care ar putea deveni, într-o zi, victime ale propriului sistem de control.