La o întâlnire recentă, Donald Trump a făcut o observație spusă pe jumătate în glumă, pe jumătate cu admirație: „N-am mai întâlnit niciodată bărbați atât de speriați”. Se refera la membrii delegației chineze care îl însoțeau pe Xi Jinping. Potrivit lui Trump, simpla prezență a liderului chinez părea suficientă pentru a impune tăcere și disciplină. „Așa vreau să se comporte și cabinetul meu”, a adăugat președintele american, după cum relatează Financial Times.

Această replică reflectă multe despre lumea în care trăim. Politica internațională intră tot mai clar într-o perioadă a „liderilor autoritari”, conducători care își consolidează influența nu prin compromisuri sau reguli comune, ci prin autoritate, forță și supremație.

De la mase rotunde la întâlniri individuale între conducători dominant

Revenirea lui Trump în funcție a intensificat această tendință. Tot mai multe decizii importante sunt luate în întâlniri directe între lideri influenți, nu în săli mari de conferințe. Summit-urile multilaterale, precum Adunarea Generală a ONU, G20 sau conferințele pentru mediu COP, pierd din importanță.

Un exemplu concret este ultimul summit G20, organizat în Africa de Sud. Trump nu a fost prezent. Xi Jinping a lipsit și el. Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, a procedat la fel. Vladimir Putin a absentat și el. Mesajul transmis a fost clar: liderii importanți preferă scenele în care nu trebuie să împartă atenția cu state mai mici.

Putin, vizibil prezent, dar din punct de vedere intern slăbit

În cazul lui Vladimir Putin, situația este mai complicată. Restricțiile de călătorie și contextul internațional îi limitează opțiunile. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin a reușit să participe la câteva evenimente importante. A fost în China, alături de Xi Jinping și Kim Jong Un. Urmează o vizită la New Delhi, pentru o întrevedere cu premierul indian Narendra Modi. În august, a participat la întâlnirea cu Trump în Alaska.

Imaginea sa sugerează un lider activ și influent. În realitate, însă, situația este mai complicată. După aproape patru ani de conflict, Rusia nu a obținut o victorie clară în Ucraina. Economia rusă devine din ce în ce mai dependentă de China, iar statutul de superputere pare tot mai mult o amintire decât o realitate actuală.

Trump și Xi, susținuți de puterea economică

Comparativ, Trump și Xi conduc state cu economii robuste, capabile să susțină ambițiile lor. Președintele american promovează adesea idealuri de pace, chiar vorbind despre posibile premii Nobel pentru pace. În același timp, nu evită utilizarea forței. În iunie, a comandat atacarea Iranului. În prezent, amenință Venezuela.

Problema lui Trump provine din interior, nu din exterior. Sprijinul politic scade vizibil. Repubicanții au pierdut alegeri în state cheie precum New York, New Jersey și Virginia. Mulți cetățeni nu mai cred în discursul optimist despre economie și inflație. Sondajele indică un avantaj de aproximativ cinci puncte procentuale pentru democrați în preajma alegerilor pentru Congres.

Această vulnerabilitate a avut efecte concrete. Congresul a insistat pentru publicarea documentelor din cazul Jeffrey Epstein, în ciuda opoziției președintelui. Incapacitatea lui Trump de a bloca acest proces a fost perceput ca un semn rar de vulnerabilitate. În funcție de conținut, aceste documente pot genera dificultăți importante în perioada următoare.

Xi Jinping, un conducător aparent de neclintit

Xi Jinping încheie anul 2025 într-o poziție mult mai solidă. A traversat cinci ani extrem de dificili. Pandemia declanșată de China a avut un impact global, fără ca Beijingul să fie tras la răspundere. Intern, nemulțumirile au fost rare, dar controlul autoritar al statului le-a menținut sub control.

Creșterea presiunii economice din partea Americii, cauzată de războiul comercial declanșat de Trump, a determinat Beijingul să reacționeze dur. China a folosit controlul asupra mineralelor strategice și resurselor rare, esențiale pentru tehnologie. Rezultatul a fost diminuarea tarifelor impuse de Washington. Această strategie economică influențează și deciziile legate de Taiwan.

În același context, reacția agresivă a Chinei față de declarațiile noului premier japonez, Sanae Takaichi, pe tema Taiwan, explică clar poziția Beijingului. China arată că dispune de pârghii și este gata să le folosească.

Puterea cu un control aproape total

Un avantaj major al lui Xi derivează din controlul aproape absolut asupra statului. Parlamentul, justiția și mass-media se află sub autoritatea sa. Criticile publice sunt rare. Imaginea oficială prezintă o stare de calm și stabilitate.

Totodată, indicii de tensiune există. În ultimii ani, Xi a eliminat un număr semnificativ de lideri politici și militari. Au fost înlăturați din funcții un ministru de Externe, doi miniștri ai Apărării, nouă generali de rang înalt și un lider important al partidului.

Două modele, două tipuri de autoritate

Diferența între Xi și Trump devine evidentă într-un episod relevant. Trump a încercat să readucă în funcție pe fostul șef al FBI, James Comey. Instanțele au respins cererea. Pentru Trump, a fost o experiență frustrantă. Pentru sistemul democratic american, a reprezentat o demonstrație de rezistență instituțională.

Un conducător înconjurat de oameni speriați poate părea de puternic pe termen scurt. Pe termen lung, acest mod de a exercita puterea slăbește națiunile. Indiferent de admirația pentru disciplina de la Xi, istoria arată că frica nu creează stabilitate durabilă.

RECOMANDĂRI:

• Donald Trump dorește o nouă ÎNTÂLNIRE cu Kim Jong-Un, după summit-ul cu Vladimir Putin din Alaska: „Am înțelesu de minune”
• Administrația prezidențială pregătește sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei dacă Vladimir Putin refuză planul de pace