Supravegherea electorală a acoperit perioada 29 august – 21 septembrie și a cuprins zece raioane din țară.
Dintre cele 55 de sedii de partid investigate, doar două au fost parțial accesibile. În rest, scările abrupte, rampele improvizate și lipsa ascensoarelor au împiedicat practic persoanele cu mobilitate redusă să participe la activitățile politice.
Evaluarea materialelor electorale a evidențiat lipsa unor facilități de accesibilitate: nu există materiale în Braille sau format audio, subtitrările sunt incomplete, iar limbajul semnelor lipsește aproape total.
Observatorii au monitorizat mai mult de 15 evenimente electorale. Majoritatea locațiilor nu au fost adaptate, accesul persoanelor cu mobilitate redusă fiind extrem de dificil. Transmisiunile online au reprezentat un punct pozitiv, însă acestea nu au beneficiat de subtitrări sau interpretări în limbajul semnelor.
Studiul relevă implicarea redusă a persoanelor cu dizabilități în campanii, fie ca candidați, voluntari sau interlocutori. Doar câțiva candidati au abordat tema accesibilității.
Raportul subliniază că accesibilitatea nu este încă o prioritate în campaniile electorale din Republica Moldova. Persoanele cu dizabilități sunt tratate mai curând ca beneficiari pasivi de servicii sociale decât ca cetățeni activi cu drepturi egale.
„Dreptul de vot este un drept fundamental. Prezența persoanelor cu dizabilități la vot transmite un mesaj clar – că sunt cetățeni egali, cu drepturi complete, care trebuie respectați și incluși în toate deciziile care privesc viitorul Republicii Moldova”, se stipulează în raport.
