Descoperirea cercetătorilor care revoluționează: plictiseala și superputerea ascunsă a creierului tău
Când eram copil, mă plângeam mamei că mă plictisesc, iar ea îmi recomanda să citesc o carte sau să ascult o poveste pentru divertisment.
„Mă plictisesc” era o expresie frecvent folosită de copii și adolescenți în trecut, relatează Michelle Kennedy, cercetătoare postdoctorală la Universitatea Sunshine Coast din Australia. În ultimii ani, însă, ea observă că părinții au programat zilele copiilor atât de strict încât aceștia nu mai au oportunitatea să experimenteze… plictiseala.
Chiar și atunci când cei mici au timp liber, aceștia pot avea la îndemână un dispozitiv electronic pentru a-și capta atenția.
„Stau pe telefoane în loc să mediteze și să-și pună întrebări”, explică Kennedy. Au dezvoltat obiceiul de a petrece timpul în fața ecranelor, susținând obișnuința, chiar și în perioadele de relaxare.”
Psihologul clinician Dr. Christian Chan, profesor asociat în departamentul de psihologie al Universității din Hong Kong, confirmă acest aspect.
„Deseori evităm rapid plictiseala apelând la telefoanele noastre”, afirmă Chan. „De-a lungul timpului, am învățat să le folosim nu doar atunci când simțim că ne plictisim, ci și la primele semne de distragere a atenției.”
Această evitare automată ne împiedică să confrontăm plictiseala și ne împiedică să ne angajăm în experiențe valoroase ce implică răbdare, cum ar fi învățarea, creația sau perfecționarea unei abilități.
„Activitățile importante pot părea plictisitoare la început, însă tocmai ele conduc spre dezvoltare.”
Chan a publicat mai multe studii referitoare la plictiseală, inclusiv una intitulată „Atenție în aer: Modelul de feedback al plictiselii”. Titlul evocă amintiri despre copii care au timp să viseze cu ochii deschiși.
Chan afirmă că, deși plictiseala este adesea percepută ca un sentiment negativ, „este mai complexă și mai semnificativă decât credem”.
Beneficiile plictiselii
Kennedy menționează că prea puțină plictiseală aduce multiple avantaje.
În primul rând, aceasta permite sistemului nervos simpatic să se oprească și să-și reîncarce resursele – un aspect esențial într-o lume suprastimulantă.
Stimularea constantă poate fi un efort pentru sistemul nervos, fiind asociată cu senzația de „supraloadă” și poate favoriza anxietatea.
Așadar, evitarea plictiselii poate limita o metodă naturală de relaxare a sistemului nervos simpatic, susține ea. Pentru unii, reflectarea asupra sentimentelor poate fi o metodă eficientă de gestionare a anxietății – o problemă în creștere la toate grupele de vârstă.
Plictiseala ne oferă, de asemenea, oportunitatea de a dezvolta gândirea, sporind creativitatea și abilitățile de rezolvare a problemelor.
Acest spațiu de reflecție favorizează o gândire independentă, în care activitățile sunt generate de propriile procese mentale, nu de surse externe constante. Creează un moment de pauză și stimulează imaginația și ingeniozitatea.
Așa cum durerea ne semnalează că ceva nu este în regulă, plictiseala are un rol similar.
Plictiseala este o metodă utilă de a evalua ce funcționează sau nu în viața noastră și poate reprezenta o oportunitate de decizie, consideră Chan. Este un punct de cotitură: trebuie să continuăm sau să ne direcționăm atenția către alte activități mai semnificative și satisfăcătoare?
Beneficii cognitive ale plictiselii sunt, de asemenea, în special îmbunătățiri ale concentrării, deoarece device-urile stimulează dopamina generată de activitatea continuă. Dacă conținutul nu captează interes, utilizatorii trec rapid la altceva.
„La copii și adolescenți, când creierul încă se dezvoltă, conectarea rețelelor de atenție se face mai ușor, ceea ce duce la pierderea rapidă a concentrării?”
„Timpul petrecut departe de ecrane întrerupe acest cerc vicios al gratificării instantanee”, explică ea, prevenind utilizarea compulsivă a device-urilor.
Plictiseala oferă, de asemenea,momente pentru odihna creierului și a ochilor, esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a creierelor tinere. Creierul în formare este vulnerabil, astfel încât hiperactivitatea sau suprastimularea constantă pot avea efecte negative, susține Kennedy. Studii asupra sănătății vizuale și a posturii la tineri confirmă acest fapt.
Chan afirmă că plictiseala poate fi un instrument de reflecție și de alegeri, ajutându-ne să creștem și să ne consolidăm reziliența.
„Orice sportiv sau muzician de succes poate confirma că a fost nevoie de plictiseală pentru a perfecționa abilitățile. Fără plictiseală, viața ar fi mai ușoară, dar și mai goală.”
Este important să evităm reacțiile impulsive de a evada din plictiseală – ceea ce psihologii numesc „evitare experiențială”.
Un sfat esențial: a evita ancora plictiselii poate însemna să pierdem experiențe neașteptate și valoroase.
Recomandările autorului
