Angajații din Generația Z resimt unele dintre cele mai ridicate niveluri de epuizare din istorie. Cercetările recente indică o predispoziție crescută către niveluri de stres fără precedent.

Deși persoane de toate vârstele raportează sentimentul de epuizare, generația Z și milenialii atestă „vârful epuizării” în etape tot mai tinere. În Statele Unite, un sondaj cu 2.000 de adulți a demonstrat că un sfert dintre aceștia se simt epuizați înainte de vârsta de 30 de ani.

Un studiu realizat în Regatul Unit a evidențiat, în mod similar, că epuizarea s-a intensificat pe parcursul a 18 luni după pandemia COVID-19, iar membrii Generației Z au raportat niveluri de epuizare de până la 80%.

La nivel global, un sondaj efectuat în 11 țări și implicând peste 13.000 de angajați și manageri din prima linie a relevat că reprezentanții Generației Z se confruntă cu un risc mai mare de epuizare (83%) comparativ cu ceilalți angajați (75%).

Un alt studiu internațional privind sănătatea mentală a constatat că aproape un sfert dintre tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani se confruntă cu un „stres extrem de dificil de gestionat”, iar 98% dintre ei au înregistrat cel puțin un simptom de epuizare.

Definirea burnout-ului

Burnout-ul poate diferi de la o persoană la alta și în funcție de domeniul de activitate. Acesta apare atunci când există un conflict între așteptările unui angajat față de locul său de muncă și solicitările reale ale acestuia.

Această incompatibilitate poate lua diverse forme: sarcini ambiguue, suprasolicitare sau lipsa resurselor și a competențelor necesare pentru a îndeplini cu succes atribuțiile rolului.

Epuizarea evoluează în trei dimensiuni. De obicei, oboseala este primul simptom vizibil al burnout-ului, apoi urmează cinismul sau detașarea emoțională, care conduce la alienare și distanțare față de activitatea profesională. Această stare de detașare determină cea de-a treia dimensiune: sentimente tot mai scăzute de autoîmplinire și autoeficacitate.

Recomandările specialiștilor: