Crăciunul reprezintă o sărbătoare universală ce unește oameni din întreaga lume, indiferent de religie sau cultură. Deși semnificația religioasă rămâne aceeași – nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – modul de celebrare în data de 25 decembrie diferă de la o țară la alta.

Însă, în toate colțurile lumii, spiritul Crăciunului apropie familie și prieteni.

Finlanda și misteriosul Joulupukki

În ziua de Crăciun, elemente precum masa festivă, cadourile și bradul decorat sunt comune în întreaga lume.

Dacă în multe regiuni ale globului copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, în Finlanda se cunoaște personajul legendar Joulupukki, considerat că ar locui în regiunea Korvatunturi, care are forma unei urechi uriașe. Legenda spune că de acolo Moșul Joulupukki „ascultă” dacă micuții au fost cuminți de-a lungul anului.

În Finlanda, sărbătoarea începe în Ajun, cu slujbe religioase și aprinderea lumânărilor la mormintele celor dragi. Apoi, Joulupukki apare personal în case, punând aceeași întrebare: „Sunt copii cuminți aici?”. Răspunsul unanim este un „da” în cor.

În zonele din emisfera sudică, Crăciunul este celebrat în plină vară, la temperaturi de peste 30°C. Astfel, Moș Crăciun poate fi reprezentat pe plajă, sosind pe o placă de surf în loc de sanie. O superstiție frecvent întâlnită în Australia afirmă că o mică bijutrie de aur ascunsă într-o prăjitură de Crăciun aduce noroc și prosperitate în anul următor.

Obiceiuri din Austria și Germania

În Austria, sărbătoarea începe de Sfântul Nicolae. Potrivit tradiției, acesta merge însoțit de un diavol din casă în casă, solicitând copilor lista cu faptele bune și rele. Cei cuminți primesc nuci, dulciuri și mici daruri. O superstiție populară recomandă ca darurile de Crăciun să fie deschise abia după cina din Ajun pentru a aduce belșug.

În Germania, Crăciunul are o semnificație deosebită. Patru lumânări sunt aprinse succesiv în fiecare duminică din decembrie, marcând apropierea sărbătorii. Ajunul reprezintă ziua principală, când întreaga familie se reunește, iar copiii primesc cadouri de la Christkind – Pruncul Iisus. Pentru nemți, Crăciunul este mai mult un moment de reflecție decât o sărbătoare zgomotoasă.

Tradiții în Bulgaria și cultura „Koledarilor”

În Bulgaria, Crăciunul — numit „Koleda” — începe la miezul nopții. Fetele tinere pregătesc o pâine specială, „Krava”, pe care o oferă colindătorului preferat. „Koledarii” sunt tineri necăsătoriți, îmbrăcați în costume tradiționale, care merg din casă în casă, urând gazdelor sănătate și prosperitate.

Crăciunul în Canada reflectă diversitatea culturală a populației. Comunitățile francofone pregătesc „tourtière”, o plăcintă din carne, alături de supe tradiționale și desertul „Yule Log”, o prăjitură în formă de buturugă, simbolizând trunchiul de lemn ars în focul de noapte. În schimb, canadienii de origine britanică preferă friptura de gâscă sau vită și budinca de prune.

În Chile, copiii realizează figurine din lut pe care le așază sub brad, iar Moșul colectează câte una din fiecare casă. În Cuba, Ajunul denumit „Nochebuena” reprezintă centrul sărbătorii de Crăciun, cu mese îmbelșugate care durează câteva zile. În a doua zi, familiile mari se adună pentru a frige un porc întreg într-o groapă săpată în pământ, petrecând întreaga noapte cu muzică tradițională.

Elveția și paradele ridichilor iluminate

În Elveția, tradiția Samichlaus (Moș Crăciun) include aducerea bradului de Crăciun, datând din anul 1775. O noutate deosebită o constituie paradele cu ridichi scobite și luminat. Copiii, ajutați de părinți, transformă ridichi în felinare decorative și le poartă în procesiuni. De asemenea, în școli, micii elevi cântă colinde tradiționale.

În Franța, masa de Crăciun nu poate fi completă fără „Bûche de Noël”, o prăjitură în formă de butură de lemn. În Italia, cadourile nu sunt oferite pe 25 decembrie, ci pe 6 ianuarie, de către Befana, o vrăjitoare bătrână, dar binevoitoare, care răsplătește copiii cuminți.

Grecii celebrează Nașterea Domnului cu dulciuri specifice, precum „Melomakaronas” (plăcintă însiropată cu miere) și „Kourabiedes” (prăjitură acoperită cu fulgi de zăhar). În Grecia, darurile sunt aduse de Sfântul Vasile, considerat ocrotitorul celor necăsătoriți.

Superstiții inedite

În Cehia, fetele nemăritate aruncă un pantof peste umăr în seara de Ajun. Dacă fărâmătura cade cu vârful spre ușă, se consideră că urmează o căsătorie în acea familie.

În Filipine, Crăciunul este marcat de festivalul lanternelor gigantice „Ligligan Parul Sampernandu”. În orașul San Fernando, întregi sate concurează pentru a crea cele mai impresionante felinare, unele atingând cinci metri în diametru, decorate și iluminate spectaculos.

Indiferent de diferențele culturale sau geografice, Crăciunul rămâne un prilej de bucurie și recunoștință pentru darurile divine. Tradițiile autentice prind viață, conferind sens celei mai iubite sărbători a lumii.

Recomandare a autorului:

Tradiții și obiceiuri de Crăciun pentru românii care sărbătoresc pe 7 ianuarie

Pepe despre obiceiurile de Crăciun din familia sa: „Magia sărbătorilor trebuie să fie păstrată”