Un avocat din București, Alexandru Dumitrescu, a realizat un experiment social și a încercat să se înscrie în filiala USR din Voluntari. Care sunt concluziile avocatului: „Nu USR reprezintă miza aici. Ar fi o greșeală comodă să reduc totul la un anumit partid. Problema constă în modelul. Partidele din România au ajuns niște structuri defensive, create mai degrabă pentru a bloca accesul decât pentru a include oamenii.” Avocatul a mai deținut anterior calitatea de membru PNL.
La data de 29 decembrie 2025, el a postat pe Facebook: „Nu sunt altceva decât un cetățean preocupat de buna funcționare a statului, care crede sincer și fără echivoc că, din postura de membru USR, poate avea o influență mai mare în demersurile publice pentru respectarea legii și interesul general.”
Am experiență politică și de partid, experiență profesională relevantă și un istoric public verificabil. Toate aceste elemente pot aduce un plus de valoare reală filialei USR din Voluntari, atât în plan electoral, cât și în consolidarea unei organizații eficiente, transparente și credibile. Respingerea unor astfel de candidaturi nu va diminua valoarea mea, ci va slăbi organizația, confirmând temerile legate de pesedizarea USR și de abandonarea principiilor care l-au consacrat inițial”, a scris el la momentul respectiv.
Recent, el a revenit asupra evenimentelor și a povestit ce s-a întâmplat pe parcurs. Acesta a menționat pe Facebook că, în două zile de Crăciun, a depus cerere de adeziune la USR, un „gest aparent banal, în teorie. În practică, un mic experiment sociologic. La final de an, pe 31 decembrie, a avut și un interviu. Mai precis, o discuție scurtă, politică, fără nimic semnat, la finalul căreia a primit formula clasică: „Vă anunțăm cât de repede”. zilele au trecut. Revelionul, minivacanța, începutul de an. Suntem în 10 ianuarie și nu a primit niciun răspuns, nici acceptare, nici refuz, nici măcar un „revenim” administrativ, care oricum nu înseamnă nimic, dar confirmă existența celuilalt. Nu e o problemă personală, ci un detaliu relevant despre modul în care funcționează instituțiile.”
El afirmă că nu USR reprezintă „miza” aici, ci „tiparul”.
„Partidele din România au ajuns să devină structuri defensive, construite mai degrabă pentru a bloca accesul oamenilor decât pentru a-i include. Juridic sunt entități de drept public, dar în realitate acționează ca niște cluburi private, cu criterii de acces neclare și cu o suspiciune generalizată față de cetățeni neînsoțiți. În cazul în care nu ești recomandat sau nu aparții unei rețele locale, lucrurile devin complicate. Procedurile se lungesc, răspunsurile întârzie, iar comunicarea devine difuză. Nimeni nu spune „nu”, dar nici „da”. Se mizează pe oboseală. Mulți renunță singuri, iar problema se rezolvă fără conflicte, într-un mod «elegant».”
Legea prevede că partidele sunt instrumente prin care cetățenii își exercită drepturile fundamentale de a alege și a fi aleși. În consecință, accesul ar trebui să fie regula, nu excepția. Discreția membrilor deja înregistrați nu trebuie să decidă dacă un cetățean poate sau nu să participe la procesul politic. Nu vorbim despre o organizație recreativă, ci despre structuri care gestionează puterea publică. Prin mecanismele greoaie, partidele ajung să acționeze împotriva scopurilor lor, închise, uniforme și conservatoare. Criticile devin semne de întrebare, nu mijloace de corectare. Cine gândește prea liber este perceput ca un risc, nu ca o resursă. În timp ce, în mod obișnuit, rămân cei care cunosc și nu contestă regulile nescrise.”
Așadar, problema reală nu constă într-o cerere de adeziune depusă, ci în cultura politică care percepe gândirea critică ca pe un deranj și participarea civică ca pe un inconvenient. Atât timp cât partidele se vor preocupa mai mult de cetățeni decât de propria lor structură, mediul politic va rămâne un spațiu gol, autoreferențial, finanțat din fonduri publice și distant față de societate, pe care pretind că o reprezintă”, a mai scris el.
Autorul recomandă:
Taxele și impozitele excesive din 2026. Deputat USR: „Nu sunt argumente, sunt jocuri păguboase.”
