Într-un interviu acordat unei publicații economice rusești, președintele Camerei de Comerț Italo-Ruse, Vincenzo Trani, a discutat despre neclaritățile care au influențat deciziile liderilor italieni după invazia din 24 februarie 2022.

Primele zile ale conflictului au fost caracterizate de confuzie și panică printre investitorii străini, iar aeroporturile din Moscova au devenit martorii unui exod rapid.

Pe măsură ce tensiunile au crescut, tot mai multe companii occidentale și-au retras investițiile din Rusia. Cele mai sensibile au fost mărcile mari, orientate spre consumatori, care riscau boicotarea și presiuni publice dacă rămâneau în țară. În absența restricțiilor oficiale, deciziile de retragere au fost determinate de factori economici și de imagine.

Companiile italiene au avut, în principal, aceleași motive de retragere ca și celelalte companii occidentale: lipsa unei cote semnificative de piață sau intrarea sub incidența sancțiunilor internaționale. De asemenea, autoritățile italiene și-au retras companiile de stat din Rusia.

„Blocați” în Rusia

Companiile care au rămas în Rusia au împărtășit trăsături comune: incertitudine managerială, dificultăți în retragerea rapidă de pe piață și o serie de factori specifici.

În vara anului 2022, autoritățile ruse au implementat proceduri tot mai dure și politizate de „vânzare forțată” a activelor străine. Numeroase companii și-au exprimat sentimentul de blocaj în Rusia, neavând opțiuni viabile de retragere.

Un factor distinctiv pentru firmele italiene a fost, potrivit lui Trani, un sentiment de „relativ confort” în Rusia.

În timp ce activele unora din Germania, Franța, Finlanda sau Danemarca au fost confiscate definitiv, singura firmă italiană afectată – producătorul de aparate de încălzire Ariston – și-a recuperat filialele, după negocieri intense. Acest eveniment a creat un sentiment de încredere printre firmele italiene.

Trani a subliniat cultura de risc a companiilor italiene, obişnuite să opereze în contexte instabile unde regulile nu sunt întotdeauna clare.

El a comparat firmele italiene cu cele rusești în ceea ce privește flexibilitatea și abilitatea de adaptare, adăugând că multe firme au ales să aștepte și să observe evoluția situației.

Rădăcini istorice

Această mentalitate are rădăcini istorice. Trani a menționat relațiile strânse dintre Italia și Rusia, citând exemplul investiției Fiat în industria auto sovietică din anii 1960. El a menționat și figura lui Silvio Berlusconi, cunoscut pentru relația sa apropiată cu Vladimir Putin.

UniCredit, una dintre cele mai mari bănci italiene, continuă să opereze în Rusia, adoptând o strategie de reducere treptată a expunerii în loc de vânzare rapidă.

În mai 2025, Reuters relata că bănci din Emiratele Arabe erau interesate să preia operațiunile rămase la un preț considerabil mai mic.

De asemenea, banca Intesa Sanpaolo a primit aprobare pentru retragere, dar această retragere nu s-a materializat.

Climat instabil și complex

Dacă a fost o decizie optimă să rămână sau să plece, rămâne o chestiune deschisă. Companiile care au părăsit piața au putut să-și rezolve afacerile, în timp ce cele care au rămas operează într-un climat volatil și complex. Trani a observat că, deși companiile italiene din Rusia pot fi profitabile, ele trăiesc într-o stare continuă de incertitudine.

La începutul acestui an, o posibilă îmbunătățire a relațiilor dintre Moscova și Washington, marcată de discuții, a alimentat speculații despre relaxarea sancțiunilor. Companiile americane și europene au început să analizeze o posibilă revenire pe piața rusă. Totuși, realitatea geopolitică actuală sugerează că acest optimismul este prematură.

Trani avertizează că sfârșitul războiului nu va duce automat la normalizarea mediului de afaceri. Autoritățile ruse impun condiții tot mai riguroase pentru întoarcerea companiilor străine. Cu toate acestea, interesul companiilor italiene pentru o potențială revenire rămâne ridicat.

Vincenzo Trani, care locuieste în Rusia de 25 de ani, nu are de gând să plece prea curând: „Nu plec până nu mă dau afară”. El a studiat la Institutul de Relații Economice Externe din Sankt Petersburg, a lucrat pentru BERD și este fondatorul celei mai mari platforme de car-sharing din Rusia.

La al doilea mandat în fruntea Camerei de Comerț Italo-Ruse, Trani afirmă: „Întotdeauna spun că nu sunt italian, ci napolitan”. El citează spiritul de risc al orașului său natal, situat în umbra Vezuviului, pentru a-și explica perseverența în fața incertitudinii: „Ne-am obișnuit să trăim cu riscuri – și să le acceptăm ca parte a vieții”.