O tânără cu un spirit puternic, Alina Dumitruț, a trecut prin provocări semnificative din pricina unei afecțiuni congenitale. Viața petrecută în spitale a limitat-o fizic, dar nu i-a diminuat determinarea. Acum, adolescentă perseverentă, Alina se concentrează pe viitor cu optimism. Își dorește să obțină permisul auto și este pasionată de fotografie.

Alina Dumitruț este un model de reziliență. S-a confruntat cu o malformație congenitală și cu dificultăți în relația cu sistemul, dar și cu momente de îndoială. În ciuda obstacolelor, a absolvit liceul și a susținut examenul de bacalaureat. Acum, își dorește studii universitare în domeniul comunicării.

„Cu multă tristețe, m-am întrebat: „De ce eu, de ce așa?” Dar, în timp, am înțeles că pot trăi o viață plină, la fel ca orice tânără de vârsta mea, de la activități casnice până la studii. Am terminat liceul, am dat bacalaureatul și îmi doresc să intru la facultate”, a declarat Alina Dumitruț.

În ciuda limitărilor fizice, Alina a învățat că „normalitatea este relativă„.

„O viață într-un scaun cu rotile este o viață normală. Nu este nimic diferit. Pot să merg, nu pot să alerg… Nu ştiu, m-am adaptat. Familia mea spune că „normalitatea este relativă”, iar pentru mine, normalul meu nu se deosebește semnificativ de cel al celor care pot merge”, a mai spus Alina.

Alina își dorește independență și autonomie. „Părinții nu vor fi mereu alături de mine”, afirmă ea.

„Îmi doresc să mă descurc singură, pentru că vreau să-mi iau viața în propriile mâini. Nimeni nu este nemuritor. Părinții mei nu vor fi mereu prezenti, și trebuie să mă obișnuiesc să fiu singură și să mă descurc.

Adolescenta este pasionată de fotografie și își dorește să viziteze plajele, în ciuda accesibilității limitate pentru persoanele cu dizabilități.

„Ar fi bine să existe mai multe plaje accesibile, adică faleze mai apropiate de malul mării, pentru o continuitate între faleza și mal. În loc de nisip, ar trebui să fie faleza, pentru că este mai ușor să te deplasezi cu scaunul rulant pe faleză.”