Un sit arheologic din deșertul Ténéré, Niger, a fost identificat ca fiind un cimitir datând din perioada „Saharei Verzi” și conține circa 200 de schelete umane și mii de artefacte. Descoperirea, realizată în 2000 de o echipă condusă de paleontologul Paul Sereno, include rămășițe umane, fragmente de ceramică, vârfuri de săgeți și obiecte din piatră, fiind localizată în apropierea fostei zone lacustre, în contextul unei epoci de climă umedă.

Situl și contextul arheologic

Descoperirea a avut loc în dunele din zona cunoscută sub numele de Gobero, o denumire tuaregă. Cercetările ulterioare au evidențiat că situl este un cimitir utilizat peste mai multe milenii, fiind cel mai vechi datând din circa 8.000 î.e.n. La fața locului au fost găsite și artefacte ce atestă activități umane din diferite epoci, iar în jurul sitului s-au identificat scheletele a două grupuri distincte, cu diferențe fizice și culturale importante.

Perioadele de utilizare și diversitatea culturală

Populațiile primare din jurul anului 7700 î.e.n. erau vânători-pescari, stabile în zona unui lac de apă dulce, în timpul „Saharei Verzi”. Acestea au înființat cel mai vechi cimitir din Sahara, păstrat până când au fost alungați de o secetă de aproximativ o mie de ani, între 6200 și 5200 î.e.n. După această perioadă, a urmat o altă grupare, ce a adoptat creșterea vitelor și o cultură diferită, dar care a fost nevoită să se retragă odată cu deteriorarea mediului, în urmă cu circa 5.000 de ani.

Schimbările climatice și impactul asupra locuirii

Clima Saharei a trecut prin cicluri repetate de uscăciune și umiditate, la intervale de aproximativ 21.000 de ani. Ultima dată când Sahara a fost o pădure cu lacuri a fost între 15.000 și 5.000 de ani în urmă, perioadă în care situl Gobero s-a aflat în proximitatea unui lac de apă dulce, favorizând prezența vieții umane și a faunei.

Observații asupra oamenilor din Gobero

Cercetările indică diferențe fizice și culturale semnificative între cele două grupări. Primii, vânători-pescari, erau robusti și bine făcuți, în timp ce cei din perioade ulterioare erau mult mai zvelți. Surse arată că, în ciuda acestor diferențe, aceștia au ales același loc pentru înhumare, ceea ce reprezintă un mister pentru bioarheologi, mai ales în absența unor semne de perturbare a mormintelor.

Perspectiva și viitorul explorărilor

Situl de la Gobero oferă o perspectivă importantă asupra evoluției culturale și arheologice a regiunii, dar este doar o piesă într-un peisaj de dune vast și nesondat. Deșertul Ténéré, care are o suprafață comparabilă cu cea a Statelor Unite, ascunde posibilități multiple de descoperiri.

Datorită condițiilor extrem de variabile climatice, aria a fost și continuă să fie un teren dificil pentru cercetări sistematice, iar descoperiri precum Gobero arată că în adâncurile deșertului se pot ascunde răspunsuri despre evoluția umanității.