**Nicușor Dan pare să concentreze puterea în mâinile sale, în condițiile în care forma de guvernare a României devine tot mai discutabilă. Numirea unui guvern tehnocrat, susținut de anumite cercuri politice, semnalează o posibilă schimbare în echilibrul instituțiilor democratice.**

Nominalizarea lui Eugen Tomac și formarea guvernului tehnocrat

La începutul lunii iunie, Nicușor Dan a desemnat oficial pe Eugen Tomac pentru a forma noul guvern. Tomac a anunțat că va propune un executiv format din specialiști, nu din politicieni. În aceeași zi, au început negocieri cu partidele pentru obținerea celor 233 de voturi necesare în Parlament.

În perioada 4-8 iunie, negocierile continuă cu PSD, PNL și USR pentru susținere, iar liste provizorii de miniștri au fost discutate. În ziua ultimei întâlniri a lui Tomac cu parlamentarii, s-a vehiculat și o listă finală, însă liderii USR și PNL au declarat deschis că nu susțin varianta propusă.

Premierul desemnat nu are contacte cu AUR și SOS, în timp ce PSD și UDMR și-au exprimat poziția de reținere, fără a se angaja în susținere explicită. Declarațiile indică dificultăți majore în obținerea unei majorități clare pentru viitorul guvern.

Către o redefinire a puterii executive

Experții consideră că aceste evoluții pot indica o tendință de apropiere de structurile de putere ale unei republici prezidențiale. În cazul unei guvernări formate dintr-un executiv fără susținerea clară a majorității parlamentare, centrarea de putere ar putea migra de la partide și legislativ către președinție.

Profesorul universitar Andrei Țăranu subliniază că, deși România este o republică semiprezidențială, există o anumită ipocrizie în discursul privind forma de guvernare. Potrivit acestuia, președintele are atribuții limitate în comparație cu președintele Franței, dar dispune de competențe importante în politica externă și apărare.

De asemenea, el menționează că guvernul propus de Tomac are mulți oameni apropiați de președinte, inclusiv consilieri prezidențiali, ceea ce accentuează suspiciunile privind o eventuală consolidare a influenței președintelui asupra executivului.

Riscul consolidării președinției în context politic actual

Analistul Andrei Țăranu avertizează că, dacă guvernul propus nu obține sprijinul parlamentar, puterea președintelui va fi diminuată, chiar și simbolic. În cazul în care Parlamentul susține această inaugurare, influența președintelui ar putea crește, dar pragul depinde de votul de învestitură.

Istoria recente a democrației române indică perioade de concentrație a puterii în mâinile președintelui, precum guvernarea lui Emil Boc (2008-2012), când Traian Băsescu a avut o influență considerabilă. Însă, comparativ cu acea perioadă, situația actuală se află încă la un nivel mai moderat.

Analistul Mirel Palada afirmă că nu se poate spune clar dacă această tendință de concentrare a puterii la Cotroceni este definitivă. El subliniază că rezultatul votului în Parlament va demonstra dacă se va ajunge la un model în care instituția legislativă devine doar un aproape decorativ, validând decizii deja luate de președinte sau de o altă structură de putere.

Palada face o comparație cu finalul imperiului Roman, când Senatul și-a pierdut aproape complet autoritatea, iar deciziile erau concentrate în mâinile împăratului. El afirmă că, dacă scenariul Guvernului Tomac va trece, Parlamentul ar putea deveni o instituție de validare, abandonând rolul de decidențion cheie.

La întrebarea despre consecințele în cazul trecerii guvernului, oficialii și experții indică faptul că, pe moment, situația încă nu contravine explicit prevederilor constituționale, dar preliminar pendulează către o pivotare de facto către un profil de republică prezidențială.