Urșii de pe Transfăgărășan au devenit o atracție periculoasă pentru turiști, în timp ce în Parcul Național Retezat aceleași animale evită contactul cu oamenii. Comportamentul diferit al ursilor depinde de modul în care oamenii au interacționat cu ei de-a lungul timpului.

Originea comportamentului urșilor pe Transfăgărășan

Transportorii și turiștii au modificat în mod semnificativ comportamentul urșilor din zona Transfăgărășanului. Primele contacte cu animalele au avut loc în timpul construcției șoselei în anii ’70, iar presa din acea perioadă relata despre urși obișnuiți cu apropierea de mașini și turiști.

După deschiderea șoselei, situația s-a agravat. Turiștii opreau mașinile, fotografiau și ofereau alimente precum sandvișuri și mere. Astfel, unele animale au învățat că prezența umană și autovehiculele pot însemna hrană ușor de obținut. Acest comportament, numit „urs cerșetor”, a devenit frecvent, iar ursii nu mai evită oamenii, ci îi caută pentru hrană.

Istoricul și explicațiile din perioada comunistă

Fotografiile din 1982, păstrate în fototeca Azopan, arată că urșii de pe Transfăgărășan erau obișnuiți cu turiștii de pe vremea comunismului. În acea perioadă, presa relata despre urși care veneau spre mașini cu labele întinse, fiind alimentați de șoferi obișnuiți cu situația.

Explicații de atunci indică faptul că unii urși proveneau din pui crescuți în captivitate și eliberați ulterior în natură, în încercarea de a spori efectivul. Declarația din 1977 a președintelui Comisiei județene de turism-alpinism, Aristide Stavros, menționează că puii hrăniți cu biberonul au manifestat aberații de comportament, devenind urși obijnuiți cu hrană de la oameni.

Alte relatări leagă înmulțirea urșilor din zona Făgăraș de pasiunea pentru vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu. Indiferent de cauza, rezultatul a fost o populație tot mai familiarizată cu prezența umană și hrănirea de la turiști.

Diferențe între Retezat și zona Transfăgărășan

În Parcul Național Retezat, urșii sunt prezenți în habitatul natural, dar evită traseele frecventate de oameni și se retrag când simt prezența turiștilor, conform directorului Alin Alimpesc. Animalele trec prin zonele parcului și lasă urme, însă nu au fost obișnuite cu hrănirea de către oameni.

Parcul a transmis un mesaj clar privind evitarea interacțiunii cu ursii, pentru a preveni ca aceștia să devină „urși gunoieri”. Diferența majoră este că acolo unde oamenii nu le-au oferit hrană, urșii continuă să fie animale sălbatice și evită contactul.

Impactul comportamentului turiștilor

Regulile pentru turiști specifică clar că nu trebuie hrăniți ursii, să nu se coboare din mașini pentru fotografii, să nu se apropie de animale și să nu lase resturi alimentare în natură. În zonele montane, recomandarea este să se păstreze pe traseele marcate și să se evite gălăgia excesivă, pentru ca animalele să devină conștiente de prezența umană și să se retragă.

Utilizarea unor obiecte precum fluierul sau spray-ul împotriva urșilor poate oferi o siguranță suplimentară, însă prevenția rămâne esențială. Riscurile cresc în cazul surprinderii, mai ales dacă animalul are pui sau este atras de hrană.

Recomandări pentru turiști

De la distanță, turiștii trebuie să păstreze liniștea, să nu interfereze cu traseele marcate și să evite apropierea de animale. Trebuie respectate regulile de camping, de păstrare a resturilor alimentare și de comportament în pădure.

În trecut, au fost raportate incidente grave, precum atacul unei ursoaice asupra unui șef al Salvamont Predeal, iar experții recomandă ca orice întâlnire cu ursul să fie evitată sau gestionată în condiții de siguranță.

Transfăgărășanul și Retezatul reprezintă două exemple clare ale diferenței dintre zonele în care urșii au fost obișnuiți cu prezența umană și cele în care animalul încă păstrează comportamentul de animal sălbatic, evitând oamenii și reacționând prompt la prezența lor.