Odată cu adoptarea în Senat a proiectului de lege privind transparența surselor de finanțare ale ONG-urilor, revine în atenție statutul acestor organizații din România. În timp ce teoretic sunt organizații non-profit, discuțiile și controversele legate de posibilitatea optimizării fiscale și de riscul spălării de bani capătă un nou val de interes public și politic.

Contextul legislației și preocupările publice

Proiectul de lege impune ONG-urilor obligația de a face publice sursele de finanțare, în contextul în care lipsa transparenței a atras atenția Uniunii Europene. Aceasta a subliniat riscurile de spălare de bani și posibile finanțări ale terorismului prin intermediul acestor entități. În același timp, organizațiile non-guvernamentale cer transparență pentru a avea influență și o putere decizională mai mare, însă nu vor să-și dezvăluie sursele de venituri.

Rolul ONG-urilor în societatea civică și riscurile conexe

ONG-urile sunt implicate în proiecte sociale, campanii educaționale, activități media și proiecte europene. Acestea beneficiază de facilități fiscale pentru sponsorizări, donații și granturi, ceea ce le permite să atragă fonduri fără a fi supuse impozitării ca profit, conform specialiștilor.

Lipsa de transparență a fondurilor, inclusiv din surse externe, poate genera riscuri majorare, precum spălarea de bani sau finanțări pentru activități ilegale. În practică, există riscul ca unele ONG-uri să recurgă la tehnici de optimizare fiscală, fie prin structuri de tip ONG + SRL, fie prin alte metode sofisticate.

Opinia experților fiscali

Veronica Duțu, consultant fiscal și fondator UnionCont Expert, afirmă că ONG-urile beneficiază de facilități fiscale legale, dar acestea trebuie operate în limitele legii și cu documentație corespunzătoare. Cele mai importante avantaje fiscale sunt legate de sponsorizări, donații și granturi, care nu sunt impozitate ca profit, facilitând astfel atragerea de fonduri fără impact fiscal semnificativ.

Tot ea menționează că legea permite ONG-urilor să realizeze activități economice legate de scopul organizației, precum evenimente, traininguri, proiecte media și consultanță, cu condiția ca acestea să fie în limitele și condițiile stabilite de legislație. Însă, riscurile apar atunci când conformitatea nu mai este menținută, iar activitatea devine mai mult un vehicul pentru avantaje fiscale sau personale.

Riscile și controalele ANAF

ANAF a anunțat în 2026 creșterea controalelor asupra ONG-urilor cu activitate economică intensă, sponsorizări, proiecte europene, tranzacții între entități afiliate, contracte de management și consultanță, precum și cheltuieli de promovare și reprezentare. Verificările vizează modul în care organizațiile acționează pentru a evita abuzurile fiscale.

Specialiștii subliniază că orice structură legală trebuie să fie susținută de o activitate economică reală și documentată. În caz contrar, există riscul de a fi considerate încercări de optimizare fiscală abuzivă sau chiar frauduloasă, mai ales în cazul transferurilor artificiale de fonduri între ONG și entități comerciale, precum SRL-uri.

Modelul ONG + SRL, o metodă comună dar periculoasă

Printre cele mai întâlnite practici se numără structura ONG cu SRL, unde fondurile sunt transferate între cele două entități pentru reducerea taxelor. Deși formal este legal, problema apare atunci când granița dintre cele două devine artificială și activitățile sunt înregistrate doar pentru beneficii fiscale, fără o justificare economică reală.

Expertul fiscal avertizează că diferența între optimizarea fiscală și abuzul fiscal constă în realitatea economică a activităților. Dacă serviciile sunt reale, documentate și la preț de piață, riscurile sunt minimale. În caz contrar, se pot configura situații cu risc fiscal major și sancțiuni penale.

Ce verifică ANAF în 2026 și în viitor

Controalele vor viza extinse: activitatea economică majoră a ONG-urilor, sponsorizări, proiecte europene, tranzacții între entități afiliate, contracte de consultanță, cheltuieli de promovare și reprezentare. În acest context, legalitatea și demonstrarea activităților reale sunt factorii cheie pentru evitarea sancțiunilor.

Veronica Duțu concluzionează că orice structură trebuie să fie construită pe o bază de transparență, documentație și realitate economică. În fiscalitate, ceea ce nu poate fi demonstrat nu are valoare, indiferent de ce scrie pe hârtie.

Final, autorul subliniază că, deși legile permit optiuni fiscale pentru ONG-uri, acestea trebuie să fie folosite cu responsabilitate și legalitate, în caz contrar riscând sancțiuni și investigații suplimentare.