Cum își botezau oamenii câinii în era medievală, dintr-un manuscris rar
Un manuscris medieval descoperit în Herefordshire conține o listă de peste 1.000 de nume de câini, datată între 1460 și 1480, evidențiind interesul pentru aceste animale în Evul Mediu. Documentul include nume de câini de vânătoare, precum ogari, terrieri și ogari de urmă, utilizate în activitatea de vânătoare aristocratică.
Origine și conținutul manuscrisului
Manuscrisul, atribuit familiei Dansey, a fost identificat ca o compilație practică pentru utilizarea zilnică în mediul rural. În afară de tratate despre șoimărit și agricultură, include un inventar alfabetic cu numele câinilor, pentru identificarea fiecărei haite.
Pasiunea pentru câini în Evul Mediu
Cronicile relatează că, în perioada respectivă, câinii erau considerați ființe inteligente și loiale. Gaston Phébus, conte de Foix, avea haite de peste 1.500 de câini și recomanda ca aceștia să fie îngrijiți de persoane blânde. El sugera ca și copiii să doarmă cu câinii, pentru calmarea acestora și evitarea conflictelor.
Numele și clasificarea câinilor
Lista de denumiri medievale arată varietatea și creativitatea în numirea câinilor, acestea fiind grupate pe categorii. Numele provenite din mitologie, istorie, trăsături fizice sau de temperament includ exemple precum Absolon, Hector, Blanche sau Meryman. În plus, sunt incluse nume legate de profesii, precum Capteyne sau Duchesse, și de muzică, precum Armonye.
Detalii lingvistice și influențe
Numele din listă prezintă influențe fonetice galeze, cum ar fi utilizarea literei „w” în loc de „u” (exemplu: Bwnne). Cercetătorul David Scott-Macnab semnalează faptul că această particularitate reflectă influența dialectului regional. Lista conține, de asemenea, neologisme unice, precum Cacchecurs și Wynbawde, indicând limbajul poetic și inventiv al epocii.
Semnificațiile și cultură
Documentul arată că oamenii medievali iubeau câinii și îi tratau ca pe ființe individuale, fie prin nume, fie prin rolul lor în societate și activități precum vânătoarea. Inventarul oferă o imagine clară despre importanța acestor animale în viața de zi cu zi a aristocrației și a ruralilor.
