Românii optează tot mai des pentru stabilirea din timp a regulilor privind bunurile în timpul căsătoriei, însă interpretarea și aplicarea convenției matrimoniale generează adesea confuzii legate de implicațiile asupra moștenirii și drepturilor soțului supraviețuitor.
Ce reprezintă, de fapt, convenția matrimonială?
În legislația din România, denumirea corectă pentru documentul utilizat este „convenție matrimonială”, deși în limbajul popular este adesea numită „contract prenupțial”. Acest document are ca scop reglementarea modului în care soții administrează și împart bunurile în timpul relației conjugale.
Avocații explică faptul că există o diferență clară între convenția matrimonială și drepturile de moștenire. Deși mulți oameni cred că această convenție poate influența dreptul soțului supraviețuitor de a moșteni, în realitate, nu este cazul.
Convenția matrimonială și dreptul la moștenire
Experții juridici afirmă că convenția matrimonială nu afectează în niciun mod drepturile de moștenire ale soțului rămas în viață. Conform interpretării legale, moștenirea se acordă soțului supraviețuitor independent de prevederile convenției matrimoniale.
„Nu. În realitate, la noi oricum nu este contract prenupțial, așa îl numim noi, este convenție matrimonială, dar în situația moștenirii, soțul supraviețuitor are drept de moștenire. Nu are legătură”, explică specialiștii. Astfel, drepturile succesorale ale partenerului rămas în viață rămân neschimbate, indiferent de existența sau conținutul convenției matrimoniale.
Soțul rămas în viață păstrează dreptul de a moșteni conform prevederilor legii. Această situație nu este influențată de acordul anterior semnat între soți privind aspectele patrimoniale.
Care este scopul convenției matrimoniale?
Potrivit avocatei Gabriela Ursărescu, convenția matrimonială se referă strict la aspectele patrimoniale în cazul unui eventual divorț. Aceasta stabilește modul în care sunt administrate bunurile în timpul căsătoriei și în situația unui divorț sau separare.
Documentul nu are, însă, nicio influență asupra drepturilor la moștenire ale soțului supraviețuitor sau asupra altor drepturi succesorale existente. Acesta reprezintă o modalitate de clarificare a situației patrimoniale între parteneri, fără a afecta drepturile legale de moștenire sau alte drepturi succesoriale stabilite prin lege.
