O peșteră subterană, denumită Peștera Movile, a fost recent cercetată după ce un puț de foraj a interceptat un gol subteran. Descoperirea, făcută de geologul Cristian Lascu, a relevat unul dintre cele mai izolate sisteme carstice din lume, aflat la o adâncime considerabilă și extins în interior peste 5,5 milioane de ani.

Locația și condițiile fizice

Puțul artificial, de aproximativ 21 de metri, a permis accesul în peșteră, care nu beneficiază de o intrare naturală spectaculoasă. Zonele accesibile pentru oameni sunt doar o parte din galeriile extinse, în timp ce interiorul este acoperit de straturi groase de argilă și calcar, păstrându-l complet separat de mediul exterior.

Atmosfera și pericolele din interior

Poziționată în mediu ostil, peștera are o atmosferă diferită de cea de la suprafață. Nivelul de oxigen este scăzut, iar concentrațiile de dioxid de carbon ridicate. În aer se mai află metan, amoniac și hidrogen sulfurat, iar mirosul descris ca fiind o combinație între ouă stricate și amoniac, indică condiții periculoase pentru oameni fără echipament special.

Apele din nivelul inferior conțin hidrogen sulfurat, metan și compuși ai azotului, ceea ce face ca acest ecosistem subteran să fie ostil pentru majoritatea formelor de viață cunoscute la suprafață.

Viața în întuneric total

Deși condițiile sunt extreme, peștera adăpostește peste 50 de specii de nevertebrate, majoritatea endemice, adaptate complet condițiilor de întuneric profund. Specii precum Nepa anophthalma, un scorpion de apă, și insecte precum Hahnia caeca și Agraecina cristiani trăiesc în aceste galeriile.

Viețuitoarele sunt fie oarbe, fie au vederea foarte redusă, lipsite de pigment și au corpuri palide și translucide. În schimb, prezintă antene și membre lungi pentru orientare în întuneric.

Printre speciile identificate se mai află melcul acvatic Heleobia dobrogica și izopodul Trachelipus troglobius. Acestea au adaptări speciale ce permit supraviețuirea în mediul subteran complet lipsit de lumină.

Ecologia și ecosistemul bazat pe chemosinteză

Ecosistemul peșterii este condus de un prădător numit Cryptops speleorex, supranumit „regele peșterii”. Descris în 2020, acest miriapod carnivor de gen Cryptops se află în vârful lanțului trofic.

Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale peșterii este modul în care se susține viața. În lipsa luminii și fotosintezei, organismelor le revine rolul de a se alimenta din bacterii care folosesc compuși precum hidrogen sulfurat și metan pentru a produce nutrienți prin procesul de chemosinteză.

Aceasta microfaună formează o peliculă albicioasă pe pereți și pe suprafața apei, fiind sursa principală de hrană pentru alte viețuitoare din ecosistem. Restul organismelor se hrănesc fie direct cu aceste bacterii, fie între ele.

Peștera nu găzduiește plante, iar întregul lanț trofic se bazează pe substanțe considerate toxice la suprafață, precum sulful și metanul.

Impactul și interesul științific internațional

Descoperirea ecosistemului unic din Peștera Movile a atras atenția cercetătorilor din întreaga lume, inclusiv a specialiștilor din domeniul astrobiologie. Studierea acestor condiții extreme și a vieții adaptate poate oferi informații despre posibilitatea existenței vieții în medii extraterestre similare.

Peștera Movile reprezintă astfel un exemplu de ecosistem complet independent de lumina solară și fotosinteză, fiind considerată un model natural pentru numeroase cercetări în domeniul biologiei și ecologiei subterane.