România relevează o ambiție de a implementa reactoare nucleare modulare de mici dimensiuni, cunoscute sub denumirea de SMR, în condițiile în care proiectul de la Doicești, sprijinit inițial de autorități și de companii din SUA, are un parcurs incert. În data de 18 martie 2023, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a anunțat că țara noastră are șansa de a construi prima centrală nuclearo-electrică bazată pe tehnologia SMR în România, la Doicești, în locul fostei centrale pe cărbune. Declarațiile au fost însoțite de optimism privind potențialul economic și strategic al proiectului.

De la promisiuni la realitățile schimbătoare

În septembrie 2023, Burduja a afirmat că Guvernul a declarat minireactoarele nucleare de „importanță strategică”. Totuși, în noiembrie 2023, compania NuScale din SUA a anunțat anularea proiectului său similar din statul Idaho, Carbon Free Power Project (CFPP), invocând „angajamente de achiziție insuficiente”.

După această decizie, ministrul Burduja a rămas optimist, susținând că tehnologia nu-scale poate fi aplicată cu succes în România. Într-un comunicat, ministerul a declarat că implementarea SMR în România este „importantă pentru securitatea energetică” și pentru atingerea obiectivelor de mediu, precum și pentru susținerea dezvoltării industriei locale.

Context politic și criticile contradicției

Proiectul de la Doicești a fost inițiat în timpul mandatului lui Virgil Popescu (noiembrie 2019 – iunie 2023), ministru al Energiei în guverne conduse de Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă, și continuat de Sebastian Burduja (iunie 2023 – iunie 2025). În octombrie 2023, liderii acestor guverne au semnat acorduri și documente interne pentru dezvoltarea SMR.

În luna februarie 2024, Adunarea Generală a Acționarilor Nuclearelectrica a votat cu 90% pentru adoptarea investiției în SMR la Doicești. Proiectul prevedea inițial construcția a mai multor reactoare, însă după ce nu a fost aprobat în SUA, România va construi efectiv un singur reactor, evaluat la 1 miliard de dolari, așezat pe amplasamentul fostei centrale termice din Doicești.

Critici și schimbări în poziție

În luna mai 2024, premierul demis Ilie Bolojan, care preluase și interimatul la Ministerul Energiei, a criticat proiectul, etichetându-l drept „pierdere uriașă de bani”. A afirmat că România va rămâne cu un teren și documente, fără beneficii concrete. În interviul pentru Hotnews, Bolojan a spus că românii au cheltuit 240 de milioane de dolari pentru acest proiect și că nu s-au făcut investiții serioase pentru dezvoltarea nucleară a țării.

În același timp, miniștrii liberali care au susținut inițial SMR de la Doicești l-au descris drept o „minune” și o tehnologie certificată de cel mai strict reglementator. Sebastian Burduja, în special, a afirmat că investiția ar putea transforma România într-un centru internațional de inovare în domeniul energiei, menționând rolul crucial al tehnologiei NuScale pentru înlocuirea centralelor pe cărbune în sistemul energetic național.

Etapele și planurile pentru proiect

Proiectul a fost inițiat în 2019, când Nuclearelectrica a semnat un Memorandum de Înțelegere cu NuScale. În 2020, România a ratificat un Acord Interguvernamental cu SUA pentru proiecte nucleare, iar în 2021, anunța planuri pentru prima centrală SMR în Europa, cu amplasament la Doicești, ales în mai 2022. În septembrie același an, compania RoPower Nuclear a fost înființată pentru a gestiona proiectul. La începutul anului 2023, s-au continuat studiile de inginerie și obținerea licențelor, pregătind lansarea oficială a investiției.

Pentru primul reactor, costurile sunt estimate la 1 miliard de dolari, fiind o investiție complexă, ce include și activități de inginerie și infrastructură. Planurile vizează utilizarea fostei centrale termice și infrastructura conexă pentru a asigura o tranziție rapidă și adaptată la noile cerințe ale sistemului energetic.

Perspectiva și provocările viitoare

România se poziționează ca posibil primul stat european care implementează tehnologia SMR, având avantajul unei experiențe solide în operarea centralelor nucleare. Infrastructura și lanțul de aprovizionare sunt considerate robuste, iar amplasamentul de la Doicești este văzut ca un pilot pentru extindere.

Totuși, critici precum Ilie Bolojan evidențiază că proiectul este, în opinia lor, o risipă de bani și un exemplu de tehnologie netestată în condițiile din România, în timp ce susținătorii afirmă că această tehnologie poate reda țării independența energetică și poate reprezenta un model de succes în regiune. În tot acest timp, dezbaterile continuă, iar implementarea rămâne în echilibru între așteptări și realitate.