Fostul premier Adrian Năstase afirmă că atacurile recente la adresa Fundației Europene Titulescu și a Asociației pentru Dezvoltare și Inițiativă pentru Integrare și Reforme (ADIRI) reprezintă o ofensivă politică a USR împotriva simbolurilor simbolurilor diplomației românești și a moștenirii lui Nicolae Titulescu. Năstase susține că adevărata țintă a acțiunilor Ministerului Afacerilor Externe (MAE) nu ar fi ADIRI, ci sediul Fundației Titulescu, iar retragerea statutului de utilitate publică nu era o prioritate pentru un guvern interimar.

Atacurile asupra fundației și rolul MAE

Năstase afirmă că, după decesul ambasadorului Lupeș, ADIRI nu a mai avut activitate, ceea ce face ca propunerea de retragere a statutului de utilitate publică să fie considerată superfluă. El consideră că această măsură nu reprezenta o urgență pentru guvernul interimar. În opinia fostului premier, decizia nu era justificată, mai ales că obiectivul, menționat în comunicat, era „repararea relației de încredere între stat și cetățean”.

Năstase critică și decizia ministrului de Externe, Oana Țoiu, despre care spune că nu avea competența legală să hotărăască retragerea statutului, ci doar să propună. El subliniază că, potrivit legii, doar guvernul putea lua această decizie.

Implicațiile politice și intervenția lui Fritz

Fostul premier aduce în discuție implicarea liderului USR, Dominic Fritz, susținând că liderul partidului a înțeles esența problemei, dar a făcut confuzii. Potrivit lui Năstase, ținta reală nu este ADIRI, ci clădirea în care funcționează Fundația Europeană Titulescu. El remarcă faptul că sediul fundației a fost recuperat prin procese complexe, în timpul mandatului său de premier, fiind restaurat după degradări cauzate de cutremure.

De asemenea, Năstase afirmă că, după intervenția lui Fritz, atacurile împotriva fundației s-au intensificat și au fost preluate de persoane apropiate zonei progresiste și reformiste. El acuză o campanie de „fezandare” a criticilor față de reformele USR, ironizând reacțiile din spațiul public, inclusiv declarațiile unor membri precum Cristian Ghinea, care a comentat cu invidie despre sediul fundației.

Sitrașia „Casei lui Titulescu” și implicațiile sale

Adrian Năstase explică faptul că imobilul în care funcționează fundația a fost recuperat prin procese și restaurat în perioada în care era premier. El precizează că imobilul, cunoscut ca Vila sau Casa lui Titulescu, nu a fost un cadou, ci a fost recuperat în urma unui proces împotriva cererilor nejustificate de restituire. Năstase adaugă că, după cutremurele din trecut, clădirea se afla într-o stare avansată de degradare.

Fostul premier amintește că, în perioada mandatului său, a decis restaurarea și concesionarea clădirii pentru 49 de ani, pentru fundația internațională ce îi poartă numele. El enumerează proiecte realizate în acea perioadă, precum construirea a 12 muzee, proiecte ale Agenției Naționale pentru Locuințe (ANL), săli de sport sau o unitate de la Cernavodă, ilustrând eforturile de dezvoltare din acea perioadă.

Campania împotriva „eroului național” și alte poziții

În final, Năstase sugerează că adevărata miză a scandalului nu ar fi imobilul, ci imaginea lui Nicolae Titulescu și modul în care acesta este promovat în spațiul public. El consideră că, de-a lungul anilor, a avut ca scop readucerea în prim-plan a figurii diplomatului, pe care îl vede ca pe un exemplu și un simbol pentru diplomația românească și europeană.

Fostul premier exprimă suspiciuni față de unele figuri din USR, despre care consideră că ar privi cu reticență promovarea unui „erou național” cu statut de figură externe. El afirmă că ideea de a construi un cult pentru Titulescu nu ar fi compatibil cu poziția unor lideri ai partidului, având în vedere că mulți au trăit sau au lucrat în afara României și, astfel, ar fi mai apropiați de o abordare suveranistă.

Adrian Năstase afirmă că acțiunile și reacțiile din public pot fi interpretate ca o încercare de a discredita și distruge eforturile de promovare a simbolurilor naționale și a valorilor istorice. El consideră că scandalul actual a fost, în opinia sa, alimentat de intervențiile politice și de lupta pentru controlul imaginii simbolurilor culturale și diplomatice.