Metformina, medicament utilizat de peste 60 de ani pentru controlul glicemiei în diabetul de tip 2, are acum o nouă perspectivă de acțiune, conform unui studiu din 2025. Cercetările sugerează că efectele sale nu se limitează la ficat și intestin, ci și au un impact direct asupra creierului, în special la nivelul hipotalamusului.

Rolul creierului în acțiunea metforminei

Cercetătorii de la Baylor College of Medicine au identificat în 2025 o cale cerebrală implicată în efectele medicamentului. Anterior, se credea că metformina reduce glicemia prin scăderea producției de glucoză în ficat sau prin acțiune asupra intestinului. Noua anchetă a analizat contribuția creierului, recunoscut ca regulator al metabolismului glucozei.

Proteina Rap1 și hipotalamusul ventromedial

Studiile anterioare au arătat că proteina Rap1, implicată în metabolismul glucozei, se află în zona hipotalamusului ventromedial (VMH). În cercetarea din 2025, s-a demonstrat că metformina ajunge în această regiune cerebrală, unde contribuie la combaterea diabetului activând mecanisme ce implică dezactivarea Rap1. La șoarecii la care această proteină a fost modificată genetic pentru a fi absentă, metformina nu a mai avut efectul asupra diabetului, în timp ce alte medicamente au rămas eficiente. Rezultatul indică faptul că medicamentul are un mecanism de acțiune prin intermediul creierului.

Neuronii specifici implicați în răspunsul la tratament

Echipa de cercetare a investigat celulele din VMH implicate în răspunsul la metformină. S-au identificat neuronii SF1 ca fiind activați în prezența medicamentului, ceea ce sugerează că aceste celule sunt direct implicate în mecanismul terapeutic. Această descoperire poate conduce în viitor la dezvoltarea de terapii specifice țintind aceste neuroni.

Acțiune multiplă: creier, ficat și intestin

Metformina a fost cunoscută pentru reducerea producției de glucoză la nivel hepatic și pentru facilitarea utilizării insulinei. Studiile actuale indică însă că efectele sale rezultă dintr-o acțiune combinată la nivelul creierului, ficatului și intestinului. Cercetătorii au constatat că, în timp ce ficatul și intestinul necesită concentrații ridicate ale medicamentului pentru a răspunde, creierul reacționează la doze mult mai scăzute.

Posibile aplicații viitoare și efecte asupra îmbătrânirii

Metformina, considerată sigură și accesibilă, are și o clasificare de geroterapeutic, fiind asociată cu potențiale beneficii anti-îmbătrânire. Studiile indică că medicamentul poate limita deteriorarea ADN-ului și activa gene ale longevității. Alte cercetări sugerează că ar putea avea efecte benefice asupra sănătății creierului și reducerea riscului de COVID de lungă durată. Într-un studiu din 2025 pe peste 400 de femei în postmenopauză, cele tratate cu metformină au avut cu 30% mai mic riscul de deces înainte de vârsta de 90 de ani, comparativ cu cele din grupul de control tratat cu sulfoniluree.

Limitări și necesitatea confirmării la oameni

Rezultatele provin în principal din studii pe animale și necesită confirmare prin cercetări clinice pe oameni. Efectele secundare ale metforminei, precum greața, diareea și disconfortul abdominal, afectează până la 75% dintre utilizatori. Riscul de probleme suplimentare apare în cazul insuficienței renale, unde medicamentul poate prezenta complicații.

Aceste descoperiri deschid posibilitatea dezvoltării unor terapii noi care să vizeze direct mecanismele de semnalizare din creier, însă aplicarea lor terapeutică necesită aprobarea și validarea clinică.