Iranul, recent zguduit de operațiuni militare și de decizii strategice ale Statelor Unite și Israelului, devine subiectul unor negocieri diplomatice în cercurile de la Washington. Administrația americană caută un partener de negociere, deși oficialii evită să vorbească public despre aceste discuții, considerându-le sensibile.

Negocieri diplomatice și posibile modele de gestionare

Secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a afirmat că aceste discuții nu vor fi comunicate în mass-media. În același timp, interesul Washingtonului vizează identificarea unui lider capabil să negocieze în numele Iranului, fiind precum modelul importat de la Venezuela, unde Delcy Rodríguez a preluat autoritatea după ce a fost capturată și a fost implicată într-o înțelegere petrolieră cu Statele Unite.

Un oficial al administrației a explicat că planul vizează instalarea unor lideri favorabili intereselor economice ale Statelor Unite, precum cel al vicepreședintelui venezuelean, insinuând o posibilă strategie de a lucra cu un lider de tip similar celui de la Caracas pentru a obține beneficii legate de petrol.

Cu toate acestea, această abordare a fost percepută de unii aliați ai Washingtonului ca fiind prematură și naivă. Analistul Ali Vaez susține că interiorul sistemului iranian, în special elita de securitate și sistemul militar, ar putea constrânge orice lider ales să nu ofere concesii semnificative, având în vedere reacțiile recente după acțiunile SUA și Israelului din regiune.

Context politic și scepticism în legătură cu potențialii lideri

Ghalibaf, fost primar al Teheranului, este considerat mai puțin flexibil, fiind un om de afaceri primar, pragmatic, dar profund dedicat păstrării ordinii islamiste în Iran. Potrivit analistului Ali Vaez, el ar fi improbabil să ofere Washingtonului concesii majore, deoarece sistemul iranian, influențat de elita de securitate, nu are încredere în intențiile Statelor Unite sau Israel.

De asemenea, existența scepticismului în rândul elitelor iraniene creează dificultăți pentru orice negociere. Sistemul iranian percepe lipsa de încredere și este reticent în a accepta orice acord care ar putea fi încălcat ulterior, fapt ce complică procesul de negociere.

Modelul Venezuelean și posibilitatea aplicării sale în Iran

Unele voci din administrație consideră Venezuela ca un exemplu de succes parțial, un model pentru încercările de a negocia cu Iranul. În acest context, Reza Pahlavi, opoziție în exil, nu este considerat o opțiune viabilă pentru Washington unit și cu legitimitate formală în Iran.

Un oficial a respins ideea implicării lui Pahlavi, indicând că adăugarea sa ar putea genera haos în interiorul Iranului, iar administrația nu consideră această opțiune. De fapt, planurile actuale se concentrează pe instalarea unei persoane sau unui lider care să ofere „o afacere bună pentru petrol”, și nu pe susținerea unor figuri din exil sau opozanți care nu ar avea sprijin local suficient.

În final, perspectiva pentru o soluție durabilă în Iran rămâne incertă, negocierile fiind în faze preliminare și având o orientare clară spre instalarea unui lider pragmatic, susceptibil, însă, la constrângeri interne ferme.