Cercetările recente arată că moleculele implicate în formarea structurilor asemănătoare membranelor celulare pe Titan, satelitul lui Saturn, nu se comportă conform ipotezelor inițiale. Rezultatele studiului publicat în *Science Advances* indică dificultăți majore în formarea acestor structuri, ceea ce influențează teoriile despre potențiala existență a vieții pe această lună.

Moleculele din lacurile de metan și etan de pe Titan nu formează „celule”

Titan este singura lună din Sistemul Solar cu o atmosferă densă și lacuri stabile de lichide pe suprafață, predominant metan și etan lichid. În 2015, cercetătorii au propus că anumite molecule, precum acrilonitrili, ar putea forma structuri asemănătoare membranelor celular, numite „azotozomi”. Acestea ar fi fost capabile să separte interiorul celulei de mediul exterior, o condiție esențială pentru viață.

Acrilonitrilul, o moleculă prezentă în atmosfera lui Titan, a fost considerată un candidat pentru formarea acestor structuri. Detectată în spectrul atmosféric, această moleculă era asociată cu ipoteza formării de „celule” în lacurile de metan de pe Saturn.

Rezultatele studiului indică dificultăți în formarea structurilor celulare

Experimentele realizate de cercetătorii Tuan Vu și Robert Hodyss de la California Institute of Technology au testat comportamentul acrilonitrilului în mediul de metan lichid la temperaturi extrem de scăzute, similare celor de pe Titan.

Rezultatele nu au confirmat formarea azotozomilor. În condițiile simulate de experimente, moleculele nu au creat structuri de tip membrană. În cazul în care experimentele au fost repetate în etan lichid, nucleul situației, molecula s-a cristalizat, în loc să creeze structuri flexibile și stabile.

Cristalizarea moleculelor împiedică formarea membranei semipermeabile, un element critic pentru funcționarea celulelor vii. În plus, cristalele sunt rigide și nu permit schimbul de substanțe cu mediul, așa cum ar fi necesar pentru apariția vieții.

Impactul asupra planificării misiunilor spațiale viitoare

Rezultatele studiului reduc semnificativ probabilitatea apărării unor scenarii bazate pe formarea de „celule” din acrilonitrili în lacurile de pe Titan. Astfel, acestea vor influența modul în care experimentele pentru viitorul program spațial vor fi abordate.

Planurile pentru misiunea NASA Dragonfly, programată să investigheze Titan în următorul deceniu, vor fi ajustate în funcție de aceste rezultate. Cercetătorii continuă să evalueze posibilitatea existenței unor forme de viață bazate pe alte chimii.

Chiar dacă aceste rezultate nu exclud complet prezența vieții pe Titan, ele limitează probabilitatea unui scenariu anume și oferă o direcție nouă pentru studiile viitoare în domeniul astrobiologiei.