Iranul menține șase universități în top 1.000 mondial, conform clasamentului Shanghai 2025, în timp ce România nu are nicio instituție reprezentată în acest clasament pentru al treilea an consecutiv, fiind totodată prima dată când această situație persistă în trei ani consecutivi.

Performanța universitară din Iran și România

Sistemul universitar iranian a reușit să protejeze cercetarea științifică, în ciuda tensiunilor internaționale. Printre cele mai performante universități se numără Universitatea de Științe Medicale din Teheran, Universitatea din Teheran, Universitatea Tarbiat Modares și Universitatea Shahid Beheshti. Iranul demonstrează o soliditate în cercetare, chiar dacă țara este adesea vizată de atacuri și operațiuni militare în regiune.

În contrast, universitățile din România, precum Universitatea „Babeș-Bolyai” și Universitatea din București, nu mai figurează în clasamentul mondial al celor mai bune 1.000 de universități. În trecut, acestea au avut prezență constantă, însă ultimele ediții indică un declin accentuat.

Istoricul prezenței în clasament

Uniunea „Babeș-Bolyai” a fost prima universitate românească inclusă în ranking după extinderea la 1.000 de universități în 2017. În anii 2018 și 2019, Universitatea „Babeș-Bolyai” și Universitatea din București figurau în topul mondial. Între 2020 și 2022, doar universitatea din Cluj a continuat să fie prezentă, iar în 2023, niciuna dintre cele două universități nu a mai reușit această performanță.

Diferențe în prioritizarea cercetării științifice

Iranul prioritizează cercetarea științifică cu impact global, axându-se pe inginerie, nanștiințe și medicină. Universități precum Universitatea de Tehnologie Sharif și Universitatea de Științe Medicale din Iran generează publicații cu influență semnificativă la nivel internațional, rezultând punctaje ridicate în clasament.

România, în schimb, nu excelează în domenii-cheie precum ingineria, științele sociale, fizica, biologia sau tehnologia medicală. În domenii precum Inteligența Artificială sau robotică, nu are reprezentare în clasamentele internaționale, ceea ce afectează poziționarea universităților românești.

Factori de performanță în clasament

Clasamentul Shanghai evaluează numărul de publicații în reviste precum „Nature” și „Science” și citările, privilegind cercetarea fundamentală. Iranul s-a concentrat pe obținerea de rezultate relevante în aceste domenii, în timp ce România are o absență pronunțată din aceste domenii, fiind afectată de un sistem de educație mai puțin orientat spre cercetare globală.

Finanțarea și abordarea cercetării

Iranul alocă pentru cercetare resurse semnificative, transformând universitățile în centre de putere academică. În schimb, România alocă sub 0,5% din PIB pentru cercetare, una dintre cele mai mici cote din Uniunea Europeană, conform Eurostat.

Pe plan național, autoritățile române se concentrează pe reducerea abandonului școlar, oferind peste 39.000 de burse sociale pentru studenți din medii dezavantajate. În același timp, măsuri de sprijin și burse pentru cercetători din alte state, precum cele acordate în cadrul Guvernului Bolojan, sunt minore comparativ cu volumul de resurse dedicate cercetării.

Impactul asupra imaginii și performanței educaționale

Lipsa universităților românești în clasamentele internaționale arată diferența de abordare între cele două țări. În timp ce Iranul investește în cercetare ca prioritate națională, România prioritizează mai mult aspecte birocratice și sprijin social, dar cu rezultate slabe pe plan internațional.

Declinul universităților românești în aceste topuri reflectă, de fapt, alocări financiare insuficiente și o politică ineficientă în promovarea cercetării de nivel mondial.

Iranul continuă să dețină un avantaj major în poziționarea internațională a universităților, în timp ce România are o prezență tot mai redusă în clasamentul global.