Orașul Picher din Oklahoma a fost desemnat cel mai toxic oraș din lume, în urma unor decenii de activitate minieră și a efectelor devastatoare ale încheierii acesteia asupra mediului și sănătății locuitorilor. Deși avea aproape 10.000 de locuitori în 1920, orașul a pierdut din populație odată cu declinul industriei miniere, iar până în 1960 a rămas cu doar 2.553 de oameni. În 1967, activitatea minieră a fost definitiv încheiată, iar apa contaminată cu metale grele a inundat puțurile minei.

Dezvoltarea și declinul orașului

Picher a fost odinioară un centru activ de extracție a zincului și plumbului, exploatările fiind aproape continue. Minerii au lucrat constant sub infrastructura orașului, iar comunitatea s-a format în jurul activităților miniere. Mineri, familiile lor și copiii au trăit și au jucat printre munți de deșeuri miniere scoși la suprafață.

Probleme de sănătate și contaminare

Deșeurile miniere erau dispersate peste tot și au fost folosite și pentru reparații de drumuri, contribuind la extinderea poluării. În anii 1990, testele asupra copiilor din oraș au arătat că 35% aveau niveluri periculoase de plumb în sânge. În 2004, autoritățile au ordonat evacuarea obligatoryă a locuitorilor, fiind la acea vreme evidentă gravitatea contaminării.

Implicații ale contaminării și riscuri

Apa din zonele miniere a fost contaminată cu metale grele precum plumb, zinc, fier, nichel și cadmiu. Prin scurgerea în pâraiele din apropiere, contaminarea s-a extins în mediul înconjurător. Straturile de sub oraș, formate din 1.400 de spații cavernoase, au fost afectate de infiltrațiile de apă contaminată, deteriorând suporturile și amenințând prăbușirea orașului.

Procedura de evacuare și starea actuală

Procesul de evacuare a durat mai mulți ani. În 2008, ultimii locuitori au părăsit orașul, după ce o tornadă a distrus 160 de case și a provocat 6 victime. În 2013, Picher a primit oficial statutul de „oraș dizolvat”. În prezent, orașul nu mai are locuitori, însă există un fenomen anual: în luna decembrie, foștii locuitori revin săptămânal pentru a-l vizita și a-și aminti de trecut.

Stare de pericol și perspective pentru zonă

Autoritățile avertizează asupra riscului de prăbușire a orașului, datorită deteriorării suporturilor din subteran. Apa contaminată a slăbit structura terenului, iar orașul riscă să fie înghițit de nămolul toxic în orice moment. Astfel, Picher rămâne un exemplu clasic de impact pe termen lung al activităților miniere asupra mediului și sănătății umane.

Până în prezent, orașul nu a fost reabilitat și continuă să reprezinte un loc cu risc ridicat de prăbușire, păstrând totodată un simbol al efectelor nocive ale exploatărilor miniere durabile.