Numărul copiilor implicați în muncă la nivel mondial s-ar tripla dacă munca domestică ar fi inclusă în estimări precum cea a muncii economice, conform unui studiu al Institutului Național de Studii Demografice (INED) publicat recent. Analiza sugerează că cifrele oficiale subestimează amploarea reală a muncii desfășurate de copii, în special cea a fetelor.

Numărul real de copii implicați în muncă

Studiul indică faptul că, în 2024, 137,6 milioane de copii cu vârste între 5 și 17 ani lucrează la nivel mondial. Aceasta reprezintă 7,8% din totalul copiilor din această grupă de vârstă. Din cei afectați, 55,5% sunt băieți. Comparativ cu datele din 2008, când această proporție era de 13,6%, cifrele actuale arată o scădere a numărului de copii implicați în muncă. Însă, cifrele oficiale nu includ munca domestică, ceea ce duce la subevaluarea numărului real de copii implicați în activități de muncă.

Impactul muncii domestice asupra estimărilor

Analiza subliniază că munca casnică, precum colectarea apei sau a lemnelor, curățenia, gătitul și îngrijirea membrilor familiei, nu este inclusă în statisticile oficiale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și UNICEF. Autorii studiului evidențiază că aceste sarcini pot afecta bunăstarea și dezvoltarea copilului, în special mai ales în cazul fetelor, și pot împiedica frecvent școlarizarea lor.

Modul de calcul și diferențele de gen

Studiul afirmă că, dacă muncile domestice ar fi evaluate conform aceleorași criterii și aceleași praguri orare ca și munca economică, numărul de copii aflați în situație de muncă ar fi de trei ori mai mare. În plus, există o diferență semnificativă între ratele de participare pentru fete și băieți, fete fiind mai expuse la astfel de activități.

Pragurile folosite pentru a estima implicarea în muncă diferă în funcție de vârstă. Pentru copiii între 5 și 11 ani, implicarea se consideră dacă muncesc cel puțin o oră pe săptămână în activități domestice. Pentru cei de 12-14 ani, pragul este de 14 ore, iar pentru adolescenții de 15-17 ani, de 43 de ore. În cazul muncii economice, OIM utilizează aceste praguri, dar include și orice copil expus riscurilor semnificative, indiferent de durata muncii.

Studiul relevă astfel că implicarea în muncă în rândul copiilor ar putea fi de trei ori mai mare dacă muncile casnice ar fi luate în considerare în mod similar cu cele economice. Aceasta sugerează o subestimare semnificativă a fenomenului în datele oficiale.