Ministerul Culturii a introdus norme pentru evidența timpului de muncă în instituțiile publice de spectacole și concerte, ceea ce a generat reacții critice din partea artiștilor. În contextul noii reglementări, artistii sunt obligați să-și declare orele de lucru, inclusiv pe cele considerate „invizibile”, precum exersarea sau memorarea textelor.

Norme și controverse în organizarea activităților artistice

Documentul stipulează că instituțiile aflate în subordinea primăriilor sau consiliilor județene trebuie să respecte un program de muncă de 8 ore pe zi, cu un total de 40 de ore săptămânal. Timpul de lucru poate fi flexibil, dacă nu depășește 160 de ore pe lună, iar artistul are responsabilitatea de a declara, pe proprie răspundere, că a îndeplinit aceste ore.

Inițiativa a fost declanșată după un raport al Curții de Conturi din 2023, care cerea pontarea timpului de muncă pentru personalul artistic și tehnic, inclusiv pentru activități considerate „invizibile”. Măsura vizează trasabilitatea legată de: repetiții, spectacole și alte activități conexe, dar a fost întâmpinată cu ironii și critici în partea artistică.

Reacții ale artiștilor și critici la adresa măsurii

Nicu Alifantis a exprimat, pe rețelele sociale, surprindere și ironie față de măsurile Ministerului, afirmând că economia muncii în artă nu poate fi măsurată prin normări și pontaje. El a spus că în scenele de teatru nu s-a muncit niciodată câte 8 ore pe zi în mod oficial și a criticat lipsa de înțelegere a ministrului culturii, András Demeter, despre specificul creației artistice.

Oana Pellea a comparat măsura cu abordările autoritare din perioada nazistă, făcând referire la fraza celebră „Când aud de cultură îmi vine să scot pistolul”, atribuind-o simbolic inițiativei din cercurile administrative. Actrița a subliniat disprețul aparent al premierului față de cultură și a criticat obediența ministrului Demeter, considerându-l o figură politică nereușită.

Critici asupra subordonării culturii și reducerea la producție

Alți critici, precum liderii și personalitățile culturale, afirmă că această regulă înăbușește spiritul creator. Ilie Bolojan și Demeter sunt acuzați de promovarea unei mentalități de tip fabrică, unde arta devine un proces strict de pontaj și control. Comentariile ironice sugerează că această abordare reduc estetic și libertatea artistică la simple cifre și ore.

Specialiști și artiști precum Oana Pellea și-au exprimat îngrijorarea că normarea înseamnă o recesiune a calității și creativității culturale. Articolul lui Eugene Ionesco din 1972 este invocat pentru a sublinia că藝術ul nu poate fi redus la reguli rigide, iar artistul trebuie să aibă autonomie pentru a contestatar și a crea lumi noi.

Implicări și contextul actual

Măsurile anunțate pun în discuție modul în care statul vede și administrează cultura în România. Deși oficial se precizează că regula se aplică doar instituțiilor aflate în subordinea autorităților locale, reacțiile din partea mediului artistic indică o percepție de îngrădire a libertății de creație. Criticii consideră că această inițiativă riscă să reducă calitatea și diversitatea culturală autohtonă.

În prezent, această normare a activității artistice a generat deja reacții intense în mediul artistic, fiind privită ca o încercare de control excesiv asupra procesului creativ.