Iarna, când drumurile devin din ce în ce mai periculoase, autoritățile recurg frecvent la compuși antiderapanti pentru topirea gheții și creșterea aderenței. Problema este că, odată ce ai circulat pe arterele tratate sau ai ieșit din oraș, mașina ta poate fi acoperită rapid cu depuneri albe, iar aceste reziduuri se pot lipi de praguri, pasajele aripilor și zonele inferioare ale caroseriei.

Dincolo de aspectul estetic neplăcut, riscul real îl reprezintă efectele asupra componentelor sub suprafață. Acestea nu sunt simple murdării; în combinație cu apa, noroiul și fluctuațiile de temperatură, accelerează procesul de corodare a vopselei, lacului și, în cele din urmă, a metalului. Ignorarea acestui fenomen timp de săptămâni poate duce la costuri semnificative pentru reparații de tinichigerie, înlocuirea pieselor afectate sau intervenții asupra sistemului de frânare și suspensie.

De ce apar depunerile albe și din ce compoziție este amestecul

Depunerile albe, de obicei, apar după ce soluțiile antiderapante ajung pe caroserie sub formă de apă sărată pulverizată de rotile vehiculului. Odată evaporată, rămân săruri și cloruri cristalizate, amestecate cu praf fin, nisip și particule abrazive. Pe vopsea, aceste depuneri sunt evidente, însă sub straturi, acestea rămân aproape invizibile, dar reprezintă un pericol real pentru metal și vopsea.

În majoritatea orașelor, inclusiv în București, formula tipică include sare (clorură de sodiu), clorură de calciu și materiale abrazive precum nisipul sau pietrișul fin. Componenta chimică contribuie la scăderea punctului de îngheț și la topirea rapidă a gheții, în timp ce particulele dure asigură creșterea aderenței. Această combinație, formată din soluție salină și particule abrazive, este motivul pentru care vehiculul se murdărește intens și se degradează mai rapid în sezonul rece.

Modul în care materialele antiderapante afectează vopseaua, metalul și componentele

Principalul pericol îl reprezintă coroziunea accelerată. Clorurile acționează ca un catalizator al oxidării, mai ales când rămân în zone umede precum îmbinări, colțuri de aripi, margini de praguri, scuturi, cavități sau secțiuni ale șasiului. În timp, se pot forma pete și urme, însă după câteva luni, apar zone de rugină ce pot compromite structura și pot duce la costuri mari de reparații sau înlocuiri.

În același timp, particulele de nisip și pietriș fin zgârie stratul de vopsea, creând microzgârieturi și zone vulnerabile la apariția ruginii. În zona parbrizului și a farurilor, aceste particule pot duce la microciobituri ce reduc claritatea și vizibilitatea, necesitatea unor intervenții înainte de intervalul planificat. De asemenea, componentele suspensiei, prinderile, conductele sau sistemul de frânare pot suferi din cauza expunerii repetate la apă sărată și particule abrazive.

Modalități de protejare a autoturismului pe timpul iernii

Spală vehiculul mai frecvent în sezonul rece, inclusiv partea inferioară, concentrându-te pe pasajele roților, praguri și zonele din spatele acestora unde se acumulază depuneri. Lăsarea depunerilor să se întărească le face mai greu de eliminat, creând un strat lipicios ce reține umezeala și favorizează coroziunea pe termen lung.

Aplică un strat de protecție sub formă de ceară sau sealant, care limitează aderarea depunerilor și facilitează curățarea. În plus, pentru zonele expuse, folosește tratamente anticorozive și protecții speciale pentru podea și alte componente sensibile. Dacă mergi frecvent pe drumuri tratate, este util să clătești periodic sub caroserie după trasee lungi, chiar dacă vehiculul rămâne în garaj peste noapte: această măsură ajută la eliminarea depunerilor nocive și la prevenirea deteriorărilor premature.