Sarmalele sunt, fără îndoială, vedetele perioadelor festive. Ele ascund arome turcești, maghiare și sârbești, moștenite din generație în generație, conform Ştirilor Pro TV, care prezintă rețeta autentică a acestora. După cum era anticipat, originile sarmalelor sunt strâns legate de Turcia, caracterizate prin foi subțiri și alungite.
Împfoite în foi delicate de viță de vie, lungi și subțiri cât un deget de copil… așa arată sarmalele turcești tradiționale. La început, erau considerate o delicatese, iar sub frunza fină se ascundeau câteva firmituri de carne. Așadar, aromele provin din alte ingrediente.
Sarmalele turcești sunt realizate cu orez pre-fiert, iar în compoziție se regăsesc stafide, scorțișoară, mentă și sumac, pudra obținută din boabe roșii cu gust plăcut, acrișor.
Așezate una lângă alta, sarmalele turcești sunt mai mici și delicate, împachetate cu atenție, în timp ce cele românești sunt mai mari și mai generoase.
Românii s-au adaptat ingredientelor locale. Carnea de oaie a fost înlocuită, iar uleiul de măsline a fost înlocuit cu untură. În lipsa condimentelor sofisticate, sarmalele românești sunt aromatizate simplu, cu sare, piper și cimbru. Este binecunoscut că turcii nu consumă carne de porc.
Sursa foto – ilustrativ: Envato
„Grecianii adaugă mentă. În nordul Chinei, se folosește ghimbir. În România predomină sare, piper și cimbru. Ne place cimbrul, îl punem peste tot, inclusiv în sarmale! Dacă privim alte popoare, doar aici, la sârbi, se servesc cu garnitură de cartofi. În Germania, găsim varianta cu piure, iar în Suedia, sunt consumate precum chifteluțele cu puțină dulceață”, a spus pentru sursa menționată Cosmin Dragomir, specialist gastronomic.
