Coregraful de dansuri populare Nea Mărin, al cărui nume complet este Marin Barbu, a trecut printr-o experiență deosebit de dificilă. A avut un fiu care a decedat la scurt timp după naștere.

Nea Mărin este recunoscut publicului larg ca specialist în coregrafie de dansuri tradiționale și ca prezentator al emisiunii „Poftiți pe la noi”, difuzată de postul de televiziune Antena 1. Are o relație foarte apropiată cu Liviu Vârciu, colaborând frecvent în cadrul acestei emisiuni.

În viața personală, Nea Mărin are o relație de peste patruzeci de ani cu Mioara, partenera sa de viață, împreună cu care are două fiice, Dana și Larisa. Totodată, a mai avut un băiat, care a decedat la scurt timp după naștere.

Trauma profundă prin care a trecut Nea Mărin. „Împreună cu Mioara, am depășit această perioadă”

Nea Mărin a povestit, pentru revista Viva, modul în care a făcut față pierderii fiului său.

„Nu a fost deloc ușor, însă, împreună cu Mioara, am trecut peste acest moment, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu venirea Larisei, care a adus alinare și vindecare acelei răni”, a declarat el.

De asemenea, Nea Mărin a vorbit despre cele două fiice ale sale, pentru care are o mare mândrie:

„Da, cu Larisa, a fost ca și cum a sărit scânteia foarte aproape de trunchi! Nu e simplu să colaborăm, însă rezultatele sunt excepționale, iar experiența este foarte motivantă. Sunt extrem de mândru de drumul ei profesional, de modul în care a întemeiat și conduce această școală, fiind prima instituție de dans popular din România. Mă bucur de felul în care s-a conectat și a legat prietenii cu sute de oameni, construind împreună cu colegii săi o rețea socială vibrantă, în perioade în care totul se mută în mediul online.”

Dana reprezintă partea serioasă și foarte responsabilă a familiei. Ea activează în sectorul bancar de zeci de ani și deține o poziție de conducere, care uneori o solicită intens, însă atunci când finalizează un proiect și ne împărtășește experiența, se vede bucuria din privirea ei. (…) Când erau mici și în perioada adolescenței, am încercat să le impunem limite cât mai clare și să le învățăm că toate acțiunile trebuie să fie însoțite de responsabilitate. În ciuda restrictiilor, am ținut să le oferim posibilitatea de a-și satisface și dorințele.”