un-crater-urias-a-fost-descoperit-sub-calota-glaciara-a-groenlandei.-ce-spun-expertii
0 3 minute 10 luni

O vastă inundație, produsă în 2014 pe calota glaciară din Groenlanda, a generat un crater imens, investigat acum de cercetători, a anunțat Agenția Spațială Europeană (ESA).

Conform estimărilor, circa 90 de milioane de metri cubi de apă dintr-un lac subteran au ieșit la suprafață în zece zile, echivalentul volumului de apă ce traversează cascadele Niagara în aproximativ nouă ore.

ESA s-a referit la concluziile unei echipe internaționale de oameni de știință, publicate recent în revista Nature Geoscience. Studiul a fost coordonat de specialiști de la Universitatea Lancaster și Centrul pentru Observarea și Modelarea Polară din Regatul Unit, bazat pe date satelitare furnizate și de ESA.

Apa provenea din topirea gheții, și acumularea acesteia ar fi fost favorizată de schimbările climatice și de creșterea temperaturilor, susțin experții. În urma inundației, în nordul nelocuit al Groenlandei, s-a format un crater uriaș, cu o suprafață de 2 kilometri pătrați și o adâncime de 85 de metri.

Cercetătorii au fost surprinși de amploarea fenomenului. Pe lângă scurgerea bruscă a apei, au fost identificate pagube semnificative la nivelul calotei glaciare: blocuri de gheață de până la 25 de metri înălțime au fost dislocate, s-au format fisuri adânci și suprafața gheții a fost erodată de forța apei.

Până în prezent, modelele climatice sugerau că regiunea respectivă era complet înghețată, iar pătrunderea apei prin gheață era considerată aproape imposibilă.

Descoperirile contrazic ideea anterioară că apa de topire curge numai de la suprafața gheții spre bază și apoi în ocean. Astfel, noile date indică faptul că apa poate, în anumite condiții, să se deplaseze și în sens invers, în sus, prin stratul de gheață.

Aceste observații aduc perspective noi în ceea ce privește comportamentul caloților glaciare în contextul încălzirii globale și subliniază riscul tot mai mare al unor inundații bruște, pe măsură ce mai multă apă topită ajunge în zone anterior înghețate.

Cercetările viitoare vor trebui să determine cât de frecvente pot fi asemenea evenimente și care ar putea fi consecințele lor la scară globală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *