România are cel mai sever sistem fiscal pentru jocurile de noroc din Uniunea Europeană, în special pentru jucători. Nu din eficiență, ci pentru a obține rapid resurse pentru buget. Dar aceste fonduri nu apar din nimic.

Fie că este vorba de impozit pe retrageri, fie de taxe pentru operatori, jucătorii suportă integral costurile. Fiecare leu impozitat este un leu pierdut într-un mod direct.

„Acest text nu emană de la firme de jocuri de noroc sau cazinouri. Reprezintă vocea unei comunități care suportă, de ani de zile, practici fiscale abuzive impuse de clasa politică. Suntem jucători, organizatori, părinți, cetățeni – oameni obișnuiți care cer un tratament echitabil și nu favoruri.”, se arată la începutul acestei analize despre supraimpozitarea jocurilor de noroc.

• Asta este realitatea fiscală pe care mulți o ignoră.
• În schimb, statele cu sisteme fiscale mature evită impozitarea jucătorilor.
• Nu din generozitate, ci pentru că nu există un venit real care să justifice taxarea.

Miliardele încasate anual de stat provin din pierderile jucătorilor

Miliardele încasate anual de stat nu vin de la cazinouri, ci din buzunarele jucătorilor, oameni obișnuiți, adesea vulnerabili. Aparent „protecție”, dar mai degrabă un abuz fiscal, scrie Andrei Alecu, CEO & Founder, LetsPoker.

• Aici apare ipocrizia: autoritățile pretind protecție, dar se bazează pe pierderile jucătorilor.
• Statul nu intervine pentru prevenție sau suport financiar, ci prin impozitare, fără nicio formă de reducere fiscală sau logică economică.
• Sistemul amplifică suferința, în loc să o diminueze, și monetizează comportamentele riscante.

Taxarea actuală nu rezolvă dependența, nu limitează riscurile și nu îmbunătățește situația, ci agravează problema și se hrănește din suferința celor mai afectați.

O narațiune falsă, dar convenabilă

În ultimii ani, s-a impus o narațiune falsă, potrivit căreia jocurile de noroc pot fi soluționate prin taxe. O justificare este aceea că majorarea taxelor ar limita accesul, promovând o imagine greșită de „protecție”.

Realitatea este alta. Taxele în acest sector au crescut aproape constant în ultii 10 ani, ajungând la niveluri nemaiîntâlnite în Uniunea Europeană.

• În ciuda acestui fapt, discursul oficial a rămas neschimbat: taxe mai mari sunt necesare pentru a combate „flagelul”.
• Orice consecință negativă este folosită ca pretext pentru creșteri ulterioare de taxe.
• Fără analiză, fără rezultate, doar nevoia urgentă de venituri.

Milioane de români utilizează responsabil jocurile de noroc (loterie, pariuri sportive, poker), ca o formă de divertisment, asemănătoare vizitării unui concert sau cinema, cu limite asumate.

Un exemplu important este Marea Britanie, unde peste 40% din adulți au jucat în ultimele luni, dar rata celor cu probleme de gambling este doar 0,3% (Raport UK Gambling Commission).

• Cu o prezență mult mai mare, dar probleme mult mai mici. De ce? Dintr-o reglementare corectă, unde statul nu confundă moralismul cu protecția reală.
• Desigur, există și cazuri reale de dependență, dar procentul este de doar 1% și stabil la nivel global. Surprinzător, țările care au interzis complet jocurile de noroc adesea au probleme mai grave cu dependența, cu rate mult mai mari decât media.
• România aplică un nivel record de taxare a jocurilor de noroc, inclusiv impozit pe câștig, fără deducerea pierderilor, și există discuții despre TVA, CASS și CAS.

Problema fundamentală este că acești bani vin din buzunarele celor mai vulnerabili, în timp ce se pretinde o protecție care, în realitate, este o redistribuire inversă.