Mutarea îngrijirii vârstnicilor în afara controlului statului în cazul Bihor

România se confruntă cu o posibilă criză în sistemul de îngrijire pentru persoanele în vârstă, pe fondul schimbărilor legislative din 2024, care au înăsprit condițiile de licențiere pentru centrele sociale private. În contextul acestor modificări, unele centre privesc spre metode alternative, precum funcționarea în zone gri, pentru a menține activitatea și a evita suspendarea licenței, avertizează reprezentanții industriei.

Modificări legislative și impactul asupra centrelor private

Schimbările adoptate după cazul “azilelor groazei” limitează posibilitatea centrelor private de îngrijire a vârstnicilor de a opera fără o licență validă. Centrele funcționează în forma unor asociații, fundații sau SRL-uri, dar în ultimele luni au fost nevoite să își adapteze codurile de funcționare pentru a rămâne în legalitate.

Președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale, Katia Cicală, afirmă că unele foste cămine de bătrâni nu au reușit să obțină licența din cauza condițiilor extrem de dificile. În unele cazuri, locațiile deja existente și beneficiarii care primeau servicii de ani de zile au fost nevoiți să caute alternative, pentru a evita suspendarea activității.

Transformări și contradicții în activitatea centrelor

Un exemplu concret este cazul din Bihor, unde un centru a fost transformat în “servicii de îngrijire medicală în regim rezidențial”. Reprezentanta PFPSS susține că această codificare, deși pare legală, încalcă anumite reguli, existând conflicte între Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății. Ambele instituții recunosc, însă, că serviciile pentru bătrâni cu probleme grave de sănătate implică îngrijiri medicale zilnice.

PUBLICITATE

Katia Cicală apreciază că aceste diferențe de codificare pot duce la situații de confuzie și legalitate precară, și subliniază că Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale nu susține funcționarea ilegală a centrelor. Întrebată despre cazul din Bihor, reprezentanta afirmă că respectă legea și sprijină respectarea normelor legale.

Subînchirierea și circumvențiile sistemului

Potrivit acesteia, unele centre au ales să subînchirieze spațiile, contractând separați servicii de asistență medicală la domiciliu și catering, considerând această variantă legală. Cadrul juridic permite închirierea unui spațiu privat, acesta fiind considerat domiciliu, și primirea serviciilor de îngrijire și alimentație prin alte societăți.

Katia Cicală atrage însă atenția că autoritățile nu pot verifica condițiile din locuințele private fără intruziuni în spațiu, ceea ce complică controlul asupra calității serviciilor oferite. În alte țări, conceptul de “comunități asistate” implică retragerea într-un ansamblu de case sau blocuri, unde locuitorii pot trăi la bătrânețe într-un mediu interconectat, explică ea.

Accesul limitat și costurile ridicate

Costul minim de funcționare legală pentru un centru privat este de aproximativ 6.100 lei lunar per beneficiar. Persoanele cu pensii sub această sumă și rude în viață nu pot accesa beneficiile centrelor publice, care sunt deja ocupate integral și au liste de așteptare.

Centrele publice sunt rezervate în principal persoanelor fără venituri și fără susținători, ceea ce limitează considerabil accesul celor cu venituri modeste, evidențiază sursele oficiale. Această situație crește necesitatea unei categorisiri a centrului în funcție de nivelul de confort, pentru a permite accesul mai facil și variat.

Soluții pentru diversificarea serviciilor și a accesului

Reprezentanții industriei propun simplificarea procesului de licențiere și introducerea unei categorisiri a centrelor după nivelul de confort și preț, precum “de două”, “trei” sau “cinci stele”. Astfel, persoanele cu venituri mici ar putea alege un centru mai accesibil, evitându-se situația în care să fie nevoiți să îngrijească singuri părinții sau bunicii în locuințele proprii.

Katia Cicală menționează că dacă legislația s-ar relaxa pentru licențierea centrelor private, mulți operatori ar reveni în sistem. În prezent, în România funcționează circa 700 de centre private pentru îngrijirea bătrânilor, dar sistemul are nevoie de modificări legislative pentru a răspunde eficient cererii.

În acest sens, reprezentanții industriei solicită autorităților și în special Ministerului Muncii să analizeze propunerile și să coordoneze eventuale modificări legislative, pentru a preveni intrarea sistemului în colaps și pentru a asigura accesul diversificat al vârstnicilor la servicii de calitate.