Un thriller regizat de Philip Kaufman, disponibil pe Netflix, încearcă să combine elemente de investigație criminalistică, dramă psihologică și tensiune erotică, dar nu reușește să mențină constant echilibrul între aceste abordări. Filmul are ca protagonistă o polițistă din San Francisco, interpretată de Ashley Judd, care se află în centrul unei anchete ce implică moartea bărbaților cu care a avut relații pasagere.

Deschiderea și atmosfera filmului

Filmul începe cu o prezentare eficientă a atmosferei noir, San Francisco fiind filmat cu umbre și interioare grele, creând o senzație de oraș rece și distant. Regizorul Philip Kaufman are experiență în crearea tensiunii vizuale, iar primele scene sugerează o coborâre în mintea tulburată a personajului principal.

Problemele de dezvoltare a personajului principal

Scenariul nu dezvoltă suficient componenta psihologică a Jessicăi Shepard, personajul lui Ashley Judd. Actorul joacă cu intensitate, dar portretul ei rămâne schematic. Filmul accentuează consumul de alcool, relațiile sexuale și trauma familială, dar aceste elemente sunt folosite mai ales ca artificii de suspans, nu ca părți integrale ale caracterului.

Rolul lui Samuel L. Jackson și relația cu protagonistă

Samuel L. Jackson interpretează mentorul și figura paternă a Jessicăi, John Mills. Prezența sa aduce greutate filmului, dar scenariul nu aprofundează relația lor. Personajul lui Jackson rămâne la nivel de sugestie, scenariul intervenind târziu cu explicații careazăzesc această legătură.

Performanța actriței principale și distribuția secundară

Ashley Judd suscită interes prin interpretare, menținând personajul viu chiar și în momentele de clișeu. Jessica Shepard este o femeie dură, inteligentă, dar auto-distructivă, ceea ce putea fi exploatat mai bine într-un thriller psihologic mai profund. Andy Garcia, în rolul partenerului său, deține o carismă evidentă, dar personajul său, Mike Delmarco, este surprinzător de plat și lipsit de dinamism. În distribuție sunt incluși și David Strathairn, Camryn Manheim și Russell Wong, dar aceștia sunt folosiți ca piese într-un puzzle polițist, fără a adăuga complexitate motivațiilor suspecte.

Incoerența în construcția suspansului

Filmul încearcă să inducă suspiciunea asupra mai multor personaje, dar nu investește suficient în crearea motivațiilor credibile. Ca urmare, suspansul devine mecanic, iar întrebările despre cine este vinovat nu sunt generate de conexiunea emoțională, ci de formula convențională de suspectare.

Cât de reușit este filmul

Twisted aduce în scena thrillerelor din anii 2000 influențe din filmele polițiste din anii ’90, cu detectivi marcați de trecut și anchete cu miză personală. În teorie, toate aceste elemente par promițătoare, însă în execuție, filmul pare preocupat mai mult de surpriză, decât de o construcție coerentă și profundă a personajelor și motivelor.

Finalul filmului păstrează suspansul în ceață, dar nu reușește să depășească limitele unui scenariu convențional, chiar dacă distribuția include actori de renume.