Hantavirusul rămâne o amenințare pentru sănătatea publică în 2026, fiind prezent în multiple regiuni din lume. În ultimele zile, acest virus a reapărut în discuție după moartea a trei persoane de la bordul navei de croazieră MV Hondius, ceea ce a readus în față pericolul pe care îl reprezintă această infecție zoonotică.

Informații generale despre hantavirus

Hantavirusul face parte din genul Orthohantavirus și are la bază un rezervor principal format din rozătoare, mai ales șoareci sălbatici. Aceste animale nu se îmbolnăvesc, însă elimină virusul prin urină, fecale și salivă, de unde se transmite oamenilor.

Infecția se produce, de obicei, prin inhalarea particulelor contaminate din aer. Riscul este major în spații închise, precum poduri, depozite sau anexe, unde se pot afla infestări cu rozătoare.

Asia, Europa și America – zonele afectate în 2026

Țările cu risc continuă să fie cele în care apar cazuri frecvente, iar autoritățile sanitare monitorizează constant situația. În 2026, hantavirusul este prezent în state din America, Europa și Asia, inclusiv în Argentina, Chile, Panama, Statele Unite, Bolivia, Uruguay, Brazilia, Rusia, Germania, Franța, China, Coreea de Sud, Taiwan și India.

Țările din America vorbesc, în principal, despre tulpine din Lumea Nouă, considerate mai agresive. În Europa și Asia predomină forme din Lumea Veche, care afectează în special rinichii și sistemul vascular.

Tipuri de tulpini și zonele de risc

Specialiștii au identificat peste 20 de specii de hantavirus, cu nivele de pericol diferite în funcție de regiune și tulpină. Printre cele mai cunoscute se numără:

– În America de Nord: Sin Nombre, Bayou, Seoul, Black Creek Canal.
– În America Centrală: Choclo.
– În America de Sud: Andes, Juquitibia, Laguna Negra, Araraquara.
– În Europa: Puumala, Dobrava, Seoul, Tula.
– În Asia: Hantaan, Puumala, Seoul, Thailand Virus.

Tulpina Andes, întâlnită în Argentina și Chile, se remarcă prin gradul ridicat de pericol, fiind singura variantă pentru care s-au documentat cazuri clare de transmitere de la om la om.

Mortalitatea și simptomele specifice

Ratele de mortalitate diferă semnificativ în funcție de tulpina virusului. Hantavirusul din Lumea Veche, responsabil pentru Sindromul Hemoragic cu Sindrom Renal, are o rată de mortalitate între 1% și 15%. Simptomele frecvente includ febră, dureri de cap și spate, greață, vedere încețoșată și insuficiență renală.

Tulpina din Lumea Nouă, asociată cu Sindromul Cardiopulmonar prin Hantavirus, prezintă o rată de mortalitate între 30% și 50%. Cele mai comune simptome sunt oboseală severă, febră, dureri musculare, tuse, dificultăți de respirație, edem pulmonar și insuficiență respiratorie acută.

Prevenție și măsuri de protecție

Medicii recomandă evitarea contactului cu rozătoarele, precum și măsuri de igienizare a spațiilor închise care pot fi infestare cu virus. Printre aceste măsuri se numără curățarea atentă a depozitelor și anexelor, aerisirea locurilor respective, purtarea mănușilor și măștilor la curățenie, precum și evitarea consumului de alimente contaminate.

Chiar dacă transmiterea de la om la om apare rar, anumite tulpini pot deveni extrem de agresive, iar intervenția rapidă poate preveni complicațiile fatale.

Hantavirusul rămâne o problemă de sănătate publică în diverse regiuni, iar măsurile de prevenție sunt esențiale pentru limitarea răspândirii și a efectelor acestui virus.