Uniunea Europeană intenționează să investească 20 de miliarde de euro în construirea a până la cinci „AI gigafactories”, centre uriașe de calcul și stocare de date destinate formării modelelor avansate de inteligență artificială. Proiectul are ca scop crearea unei infrastructuri strategice pentru reducerea dependenței de tehnologie americană și asiatică și consolidarea suveranității digitale a Europei.

Planul european pentru centru de AI și infrastructură de calcul

Comisia Europeană estimează necesitatea celor cinci plante pentru a dezvolta centre de calcul de patru ori mai puternice decât cele existente în prezent în Europa. Aceste centre vor integra zeci sau sute de mii de procesoare grafice specializate pentru AI și vor funcționa ca baze de date pentru modele complexe. Finanțarea propusă acoperă întreaga strategie de creare a acestor infrastructuri pentru a transforma Europa într-un „continent AI”.

Proiectul își propune să asigure controlul asupra datelor strategice și asupra modelelor de AI, garantând respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor. În faza preliminară, pentru această inițiativă au fost primite 76 de propuneri de amplasare pentru cele 16 state membre, ceea ce indică interesul pentru crearea acestor centre.

Critici și riscuri ale proiectului

Există însă criticii care susțin că planul poate fi inaccesibil sau inutile dacă nu există o cerere clară pentru infrastructura respectivă. Europa are puține companii capabile să ruleze și să exploateze pe scară largă modele AI avansate precum cele dezvoltate de OpenAI, Anthropic sau Google DeepMind. Singura companie europeană de notorietate este Mistral AI, dar ea dezvoltă deja propria infrastructură, investiții în centre de date și parteneriate tehnologice, ceea ce complică ideea că viitoarele gigafabrici europene vor avea un client intern suficient de mare.

De asemenea, există un dezacord în privința direcției strategice. Anumiți europarlamentari și experți recomandă să se concentreze pe zone precum industrie, medicină, energie, robotică sau cercetare științifică, mai degrabă decât să urmeze modelul american al marilor modele lingvistice, precum ChatGPT. Se argumentează că AI-ul trebuie folosit pentru sectoare deja mature sau cu potențial de aplicare specifică, nu pentru a replica în Europa abordări globale.

Dependința de tehnologie americană și nevoie de hardware specific

Un paradox al planurilor europene constă în faptul că, în încercarea de a asigura suveranitatea digitală, Europa riscă să își adâncească dependența de tehnologiile și hardware-ul american. Centrele de calcul bazate pe GPU-uri folosesc, în prezent, procesoare de la Nvidia, companie deținută de firmelor americane, dominând piața mondială a hardware-ului pentru AI.

Comisia Europeană obiectează însă că infrastructura locală conferă un avantaj în protejarea datelor sensibile, modelelor proprii și cercetării strategice, conform legislației europene. Însă criticii consideră că, deși infrastructura poate fi construită pe teritoriul UE, dependența de procesoare și cipuri americane nu poate fi eliminată complet.

Cursa globală pentru AI și diferența de ritm

Planul UE vine într-un context în care companii precum OpenAI, Anthropic și altele din Statele Unite anunță investitii de zeci sau sute de miliarde de dolari pentru infrastructuri de calcul și dezvoltare a modelelor AI. Europa urmărește să recupereze decalajul în viteza de dezvoltare și implementare, fiind puternică la reglementare, dar mai slabă în infrastructură și în crearea de modele globale.

În această cursă, timpul devine un factor critic, iar dezvoltarea unor centre de calcul fără o strategie clară de utilizare sau fără clienți puternici riscă să devină pierdere de resurse și să nu atingă scopurile propuse.

Proiectul de 20 de miliarde de euro nu este perceput ca o risipă inevitabilă, dar criticii ridică întrebări despre cine vor fi beneficiarii reali ai infrastructurii și dacă există nevoie imediată de astfel de centre. Pentru ca inițiativa să fie eficientă, trebuie să fie integrată în industrie, cercetare și aplicații concrete, nu doar ca proiect simbolic sau cadru pentru demonstrații technice.