Ce sunt păianjenii Labirint

Specia Agelena labyrinthica, cunoscută și ca păianjen labirint, este răspândită în Europa. Este recunoscută pentru pânzele sale complexe, cu structuri intricate. Deși adulții sunt, de regulă, solitari și canibali, puii pot conviețui pașnic în aceeași pânză, în primele luni de viață.

Cercetătorii au fost surprinși constatând că puii păianjenilor labirint manifestă toleranță reciprocă chiar și în situații de foamete severă.

„Chiar și înfometați, păianjenii pot manifesta toleranță față de frații lor, prin semnale clare care previn canibalismul”, au declarat cercetătorii.

Experiment privind comportamentul canibalistic al păianjenilor

Pentru evaluarea limitelor toleranței fraterne, oamenii de știință au colectat ouă de păianjen labirint din sud-vestul Franței și le-au crescut în laborator. Unele exemplare au fost ținute în grupuri de câte patru, altele izolate. Niciunul nu a primit hrană timp de 20 de zile.

Apoi, doi pui înfometați au fost introduși în arene mici de plastic pentru observarea interacțiunilor. Rezultatele au arătat că puii crescuți în grupuri au prezentat un comportament semnificativ mai puțin agresiv față de frații lor, față de cei crescuți izolat.

Cercetătorii presupun că izolarea socială diminuează sensibilitatea la semnalele sociale emise de ceilalți păianjeni.

„În esență, un păianjen crescut izolat nu are motiv să reacționeze la semnalele din partea altora, deoarece nu va mai întâlni exemplare din specia sa, cu excepția perioadei de reproducere, când intră în joc alte semnale, precum feromonii sexuali.”, explică oamenii de știință.

Canibalism post-mortem

Un aspect remarcabil al studiului este că, deși puii nu s-au atacat unii pe alții în timp ce erau în viață, nu au ezitat să consume cadavrele fraților lor decedați. Această observație a surprins cercetătorii din două perspective.

„În primul rând, păianjenii obișnuiesc să vâneze pradă vie, nu pradă moartă.”

„În al doilea rând, și mai important, conform studiilor precedente, păianjenii tolerează frații lor în viață timp de săptămâni, dar consumă cadavrele lor în decurs de o oră de la deces.”

O ipoteză este că păianjenii vii emit un ”semnal de viață”, posibil chimic, o modalitate de comunicare. Acest semnal ar putea inhiba comportamentul canibalistic între frați, doar cât timp aceștia sunt vii.