România se află pe locul 21 în clasamentul global al capacității de a-și acoperi integral nevoile alimentare din producție internă, potrivit unei analize recente. În timp ce un stat precum Guyana este singurul care reușește să depășească cererea internă în toate cele șapte grupe alimentare esențiale, România asigură doar o parte din necesar, fiind considerată parțial autosuficientă în siguranța alimentară.

Studiu și analiza privind securitatea alimentară

Un studiu publicat în revista „Nature Food” a evidențiat faptul că România nu poate acoperi în totalitate nevoile alimentare din producția internă. Analiza se referă la posibilitatea unei țări de a furniza alimente pentru toate cele șapte categorii: produse amidonoase, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase.

Guyana, exemplu unic de autosuficiență

Singura țară considerată capabilă să-și asigure integral hrana din resurse locale este Guyana. Conform datelor indicatoare, Guyana produce surplus pentru produsele amidonoase și fructe, ceea ce îi permite să acopere complet necesarul intern.

Clasamentul României și comparații regionale

România ocupă poziția 21 în acest clasament global. La aceași poziție se află și alte țări precum Spania, Turcia, Rusia, Ucraina și Croația.

Factori care influențează autosuficiența alimentară

Analiza arată că țările cu venituri ridicate, precum Canada și Statele Unite, acoperă doar patru din cele șapte grupe alimentare. Aceste state depind în continuare de importuri pentru fructe și legume, în ciuda unei producții puternice de carne, lactate și cereale.

Impactul geografiei și climei

Sezoanele scurte de creștere în țările nordice limitează producția internă de produse proaspete și variate. Astfel, chiar și sistemele agricole avansate nu pot asigura o dietă completă fără importuri.

Regiuni mai puțin autosuficiente

Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt în clasament printre cele mai dependente de importuri. Resursele de apă limitate, reprezentând mai puțin de 2% din sursele globale de apă, provenite din cele aproximativ 6% din populația mondială, limitează extinderea agriculturii locale.

Concentrări în producția de pește

Asia produce 91% din cantitatea globală de pește și fructe de mare, conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Această concentrare duce la dependența multor țări de importuri pentru acvacultură și fructe marine.

Sinteza acestor date indică fragilitatea actualei securități alimentare globale, dezvoltarea și diversificarea producției interne fiind în primul plan în contextul regional și mondial.