Directorul Agenției Internaționale pentru Energie a avertizat că actuala criză energetică cauzată de blocada Iranului în Strâmtoarea Ormuz este mai gravă decât estimările inițiale. Fatih Birol a afirmat că întreaga planetă trebuie să se pregătească pentru scenarii extreme, susținând că această situatie reprezintă o întrerupere a aprovizionării cu energie de o amploare fără precedent de după Al Doilea Război Mondial.

Contextul și amploarea crizelor energetice

De la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, au avut loc trei mari crize energetice. Prima, în 1973, declanșată în timpul președinției lui Richard Nixon, a fost cauzată de embargoul OPEC impus Occidentului după războiul dintre Israel și statele arabe. A doua, în 1979, a coincis cu Revoluția Iraniană, iar a treia, în 2022, a fost rezultatul sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei după invadarea Ucrainei.

Criza din 1973

În 1973, Arabia Saudită și alte state producătoare de petrol au impus un embargo în urma sprijinului acordat Israelului, vizând țări precum Canada, Japonia, Olanda, Regatul Unit și SUA. Embargoul a fost ridicat abia în martie 1974. Prețul petrolului a crescut cu 300%, de la 3 la 12 dolari pe baril, avariile economice fiind resimțite de Statele Unite, unde cozi kilometrice au avut loc la stațiile de benzină.

Criza din 1979

După Revoluția din Iran, aprovizionarea globală cu petrol a scăzut cu 4%, iar prețul barilului a urcat aproape la 40 de dolari. În 1980, situația s-a agravat din cauza războiului dintre Irak și Iran, devenind un conflict de amplasare majoră pentru producția de petrol. În această perioadă, Uniunea Sovietică a devenit cel mai mare producător de petrol, agravând criza. Președintele Jimmy Carter a susținut politici energetice verzi, fiind ilustrat și de instalarea de panouri solare pe acoperișul Casei Albe, însă aceste măsuri nu au fost suficiente pentru a evita impactul economic, cozi lungi la benzinării contribuind la creșterea nemulțumirilor populare și influențând alegerea lui Ronald Reagan în 1980.

Criza din 2022

Criza din 2022 a fost declanșată de sancțiunile occidentalilor împotriva Rusiei, după invadarea Ucrainei din 24 februarie. Deși a fost în principal o criză a prețurilor la gaze, impactul s-a resimțit și asupra petrolului, în contextul întreruperii importurilor de energie din Rusia. Europa a suspendat aproape complet importurile de petrol și gaze rusești, în special după sabotajul conductei Nord Stream din septembrie 2022. În această situație, Statele Unite, sub administrația lui Joe Biden, au traversat cea mai mare inflație din 1982, de 9% în vara anului 2022. Creșterea costurilor de trai și protestele interne au condus la retragerea lui Biden din cursa pentru realegere, în condițiile în care vicepreședinta Kamala Harris a suferit o înfrângere dură în fața lui Donald Trump, reales pentru un nou mandat.

Criza energetică din 2026 și impactul actual

După atacul SUA și Israel asupra Iranului în 2026, regimul de la Teheran a închis Strâmtoarea Ormuz, blocând 20% din tranzitul mondial de petrol și gaze, ceea ce a dus la creșteri semnificative ale prețurilor la carburanți pe plan global. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie consideră această criză mai gravă decât precedentele, din cauza amploarei și a efectelor asupra economiilor.

Țările europene, Japonia, Australia și alte state dezvoltate vor resimți cel mai puternic impactul, însă cele mai expuse sunt statele în curs de dezvoltare. Acestea vor fi afectate de prețuri mai mari la petrol și gaze, scumpiri ale alimentelor și o creștere accelerată a inflației. În cadrul reacției, statele membre ale Agenției Internaționale pentru Energie au decis să elibereze o parte din rezervele strategice de petrol, însă o parte semnificativă a acestora a fost deja utilizată.

Unele state analizează raționalizarea resurselor, îndemnând populația să evite deplasările neesențiale cu mașina. Sectorul aviatic se pregătește pentru posibile reduceri și anulări de zboruri în sezonul estival. În prezent, situația continuă să se agraveze, în condițiile în care Rusia nu a reluat exporturile de petrol și gaze către Europa, iar piețele globale rămân în stare de tensiune.

Criza din 2026 și-a consolidat poziția ca fiind una dintre cele mai complexe și extinse secvențe de perturbare a aprovizionării cu energie din ultimele decenii, cu efecte pe termen mediu și lung asupra economiilor mondiale și asupra stabilității prețurilor.