Compania ucraineană Interpipe a anunțat finalizarea achiziției fabricii ArcelorMittal Tubular Products (AMTP) din Roman, România, cu începere din 31 martie 2026. Tranzacția nu are valoare publică anunțată și a fost încheiată după obținerea tuturor autorizărilor legale necesare din partea autorităților române și ucrainene. Achiziția marchează extinderea strategică a Interpipe în Europa, fiind prima platformă de producție în Uniunea Europeană a companiei ucrainene.

Importanța achiziției pentru Interpipe

Fabrica din Roman, înființată în 1951, produce țevi din oțel fără sudură, cu diametre între 168,3 mm și 406,4 mm. Este parte a grupului ArcelorMittal și deservește clienți din sectoare precum energie, construcții și industrie, inclusiv pentru conducte offshore și onshore și pentru industria petrolieră și de gaze. Achiziția de la Roman reprezintă un pas major în intenția Interpipe de a-și consolida poziția pe piața europeană.

Partea română a confirmat că tranzacția a fost finalizată după respectarea tuturor condițiilor, inclusiv aprobările de la autoritățile antitrust și cele de investiții străine directoare.

Contextul pieței și impactul asupra pieței locale

Achiziția vine la scurt timp după ce Metinvest, cel mai mare producător de oțel din Ucraina controlat de Rinat Ahmetov, a finalizat achiziția fabricii ArcelorMittal din Iași. În același context, UMB Steel, parte a grupului UMB controlat de Dorinel Umbrărescu, a preluat fabrica din Hunedoara, într-o tranzacție semnată în februarie 2026. Astfel, ArcelorMittal își face exit-ul din România, după 25 de ani pe piața locală.

Profilul companiei Interpipe

Interpipe are activitate în producția de țevi de oțel și produse feroviare și operează în peste 70 de țări. Compania gestionază cinci unități industriale: uzina de laminare a țevilor de la Nyzhniodniprovsky, uzina de țevi de la Novomoskovsk, Interpipe Niko Tube, Dnipropetrovsk Vtormet și complexul Dniprosteel sub marca Interpipe Steel. În 2025, contribuția companiei la bugetele de toate nivelurile a fost de 5,5 miliarde de grivne.

Istoricul și conexiunile oligarhului Victor Pinchuk

Victor Pinchuk, asociat familiei Kucima, și-a construit o mare parte din avere în timpul mandatului tatălui său politic, fostul președinte Leonid Kucima, între 1994 și 2005. Achizițiile sale, precum fabrica Kryvorizhstal, au fost facilitate în perioada privatizărilor controversate și uneori dubioase, atunci când economia ucraineană era marcată de politici de corupție și monopoluri.

Pinchuk este implicat și în activități de lobby în SUA, fiind acuzat de plăți uriașe către influenceri și lobbyști din Washington pentru a susține anumite interese, inclusiv în domeniul armamentului. Investigații indică faptul că, deși serviciile lor sunt prezentate ca fiind pro bono, aceștia au primit comisioane consistente din partea companiilor de armament, care profită de războiul din Ucraina.

Controverse legate de privatizări și influență politică

Pinchuk a fost unul dintre beneficiarii directi ai privatizărilor într-un mediu de corupție accentuată, caracteristic perioadei în care tatăl său, Kucima, a fost la putere, fiind considerată una dintre cele mai corupte epoci din Ucraina. În 2004, Pinchuk și Rinat Ahmetov au cumpărat fabrica Kryvorizhstal pentru 800 milioane de dolari, iar guvernul Timoșenko a revândut-o ulterior pentru 4,8 miliarde de dolari, după anularea tranzacției inițiale.

Unele dintre aceste privatizări au fost criticate pentru lipsa de transparență și pentru modul în care au fost favorizate oligarhii. Relațiile familiale ale lui Pinchuk, inclusiv căsătoria cu fiica fostului președinte Kucima, au accentuat aceste conexiuni politice și economice.

Implicații și reacții

În mediul politic și mediatic, achiziția companiei din Roman a fost comentată de diverse voci. Într-un accent mai acid, Elena Udrea a criticat contratul de cumpărare, menționând “repetarea prostiei, lașității și slugărniciei”, în timp ce alți comentatori se concentrează pe influența oligarhică în economia românească.

Unele publicații evidențiază faptul că unii dintre cei mai influenți lobbyști din SUA, implicați în susținerea Ucrainei, pot avea interese financiare care depășesc motivatia pro bono, primind indirect sume importante pentru promovarea cumpărării de arme și alte interese corporate.

Pe fondul acestor evenimente, discursurile populiste subliniază riscurile implicării marilor oligarhi în economia națională și implicarea lor în afaceri internaționale dincolo de frontierele țării.

Aceasta este situația actuală a tranzacției și profilului de investitori, relevând legături complexe între interese economice și politice, în contextul războiului din Ucraina și al extinderii grupurilor industriale ucrainene pe piețele europene.