România păstrează unele dintre cele mai întinse pajiști din Europa, administrate încă prin metode tradiționale. Însă, extinderea agriculturii moderne amenință acest mod de viață unic, potrivit unor surse internaționale.

Șirurile aurii de fân au fost un simbol al vieții rurale românești timp de secole. Culmile lor, înalte de până la trei metri, reprezintă rezultatul muncii intense a familiilor, de la copii până la bătrâni, în timpul verii.

Împreună, membrii familiei coseau iarba înaltă, o lăsau să se usuce la soare și o stivuiau, aranjat cu grijă pentru iarnă, protejându-l astfel de vânturi puternice, ploi și zăpadă. Fânul, extras din mormane, devenea apoi hrană pentru animale.

Această muncă colectivă aduce beneficii multor specii, nu doar oamenilor și animalelor lor.

Pajiștile tradiționale, printre cele mai diverse ecosisteme terestre

În cea mai mare parte a Europei de Vest, utilizarea îngrășămintelor chimice a dus la dispariția vastelor pajiști bogate în biodiversitate. În Marea Britanie, 97% din pajiștile cu flori sălbatice au dispărut deja din anii 1930.

Cercetările evidențiază că aceste pajiști sunt printre cele mai diverse ecosisteme terestre, găzduind un număr mare de insecte, fluturi, păianjeni, precum și peste o sută de specii de plante.

Studiile au arătat că fânețele tradiționale din România pot fi mai bogate în viața sălbatică decât zonele protejate. De la sfârșitul primăverii până în vară, înainte de cosire, acestea sunt inundate de flori sălbatice și insecte.

Această biodiversitate este rezultatul interacțiunii dintre oameni și natură: plantele, păsările și insectele s-au adaptat de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare, ciclurile lor de viață îmbinându-se cu obiceiurile agricole.

Schimbări rapide în mediul rural

Sarig Attila, fermier din Ghimeș-Făget, un sat montan din Carpați, își exprimă preocupările:

„Îmi iubesc locul de origine. Observ valoarea imensă a ceea ce au creat strămoșii noștri – relația lor armonioasă cu natura, respectul lor pentru ea și modul în care au lucrat pământul, cultivând o biodiversitate atât de impresionantă.”

Familia sa locuiește în sat de mai bine de patru generații. Aici, cu o populație de 5.000 de locuitori, comunitatea a prosperat timp de 400 de ani, bazându-se pe agricultura tradițională cu animale, cereale și grădinărit.

Însă, lucrurile se schimbă rapid și în România. Tinerii pleacă în căutarea unor oportunități în alte zone ale Europei, iar oamenii și caii sunt înlocuiți de mașinării și îngrășăminte moderne.

În ultimii 15 ani la Ghimeș-Făget, au apărut mașini moderne pentru cosirea și aranjarea ierbii, alături de tractoare.

„În 300 de ani, lumea era aproape neschimbată. Însă, în ultimii 30 de ani se petrec mari transformări, o schimbare rapidă de-a dreptul.”

Doar câteva familii mai practică recoltarea tradițională. Lipsa tinerilor pune o presiune financiară asupra fermierilor, care aleg soluțiile moderne ca un mod mai ieftin de lucru.

„Oamenii aleg tractoare pentru că sunt mai puternice decât caii și mai eficiente”, spune Attila, îngrijorat de pierderea unei legături cu pământul, seculare.

Transilvania, ultima bastion a agriculturii tradiționale

Totuși, există inițiative care încearcă să prezerveze tradiția.

Nat Page, directorul Fundației Adept, o organizație de conservare a biodiversității și dezvoltare rurală din România, colaborează cu fermierii pentru o gospodărire sustenabilă a pajiștilor.

Activitatea sa acoperă 30.000 de hectare la sud de Sighișoara, unde 5.000 de fermieri își gestionează terenurile.

„Poți petrece zile întregi în aceste fânețe”, spune Page. „Transilvania este ultima regiune europeană cu peisaje agricole tradiționale la această scară. Dorim să susținem fermierii locali.”

Cu toate acestea, dispariția metodelor tradiționale continuă, iar în anumite zone, o mare parte din fânețe rămân necultivate.

„Nu sunt destui oameni pentru a face această muncă – tinerii părăsesc satele. Este trist, observ o valoare imensă în toate acestea, dar generația tânără nu mai vede lucrurile în același fel.”

Sursa foto: Profimedia