România deține o rețea vastă și complexă de adăposturi subterane, multe dintre acestea fiind construite în secret și utilizate pentru protecție în caz de criză nucleară sau evenimente de amploare. În prezent, doar anumite spații sunt descoperite sau accesibile publicului, însă numărul total al acestora rămâne redus față de populația țării.

Buncăre ascunse sub clădiri simbolice

Unele dintre cele mai impresionante adăposturi se află sub clădiri emblematice din București și zone înconjurătoare. În subsolurile Casei Presei Libere, situată în capitală, se află un sistem complex de încăperi subterane. Clădirea a fost ridicată în anii ’50 și găzduia centrul național al tipografiilor și al activităților de publicare.

Puțini știu că în subsolurile acesteia se ascunde o tipografie de urgență, dotată cu încăperi special amenajate pentru continuarea activității de publicare în cazul unui conflict major sau prăbușire a regimului politic. Un raport secret din 1963 al CIA menționează că sub clădire se află două niveluri de subsol, la circa 20 de metri adâncime, structurate cu grinzi blindate și stâlpi din beton armat.

Adăpostul dispunea de uși blindate capabile să reziste armelor antitanc și avea două tuneluri de evacuare cu ieșiri camuflate. În interior se aflau un generator electric, dormitoare, birouri, dușuri și săli de comandament. Un sistem neobișnuit era cel de ventilație de rezervă, format din biciclete conectate la un ax comun pentru producerea energiei.

Rețeaua de subteran a Palatului Parlamentului

Sub actualul Palat al Parlamentului, cunoscut anterior drept Casa Poporului, se întinde o rețea vastă de galeriași buncăre. Construit între 1984 și 1997, edificiul este unul dintre cele mai mari din lume, cu peste 365.000 de metri pătrați și mai mult de 1.000 de camere.

Nivelurile subterane includ două buncăre antiatomice, un adăpost antiaerian și o schemă de tuneluri pentru evacuare. Potrivit fostului colonel Nicolae Kovacs, Nicolae Ceaușescu a ordonat construirea unui buncăr capabil să reziste la un cutremur peste 8 grade Richter și la atacuri cu rachete și explode nucleare.

Pereții au o grosime de aproximativ 1,5 metri și dispuneau de un plenum special pentru protecție radioactivă. În interior se afla un punct central de comandă cu hărți în relief și legături directe cu unitățile militare. Complexul includea și apartamente pentru conducerea statului în situații de război, fiind prevăzut cu opt tuneluri de evacuare, dintre care unul duce spre Piața Constituției, iar altul până la stația de metrou Izvor.

Adăpostul de lângă Castelul Corvinilor

Un alt adăpost ascuns se află în apropierea Castelului Corvinilor, din Hunedoara. Săpat în stâncile Dealului Sânpetru în anii ’60, a fost construit într-o rețea de tuneluri în formă de literă H, având o lungime totală de aproximativ 500 de metri.

Acest buncăr are o capacitate de circa 1.000 de persoane, cu două ieșiri ascunse spre malurile râului Zlaști. Interiorul păstrează uși blindate, sisteme de filtrare a aerului și un generator de curent. În plus, exista un centru de comandă și o cameră de comunicații pentru militari.

Există și o poveste locală conform căreia tunelurile ar lega castelul de Cetatea Devei, la aproximativ 15 kilometri distanță. Deși această legătură nu a fost confirmată oficial, legenda contribuie la aura de mister a unuia dintre cele mai vechi și greu accesibile adăposturi antiatomice din România.