Iranului, conform unui analist politic, strategia militară în conflictul din Orientul Mijlociu a fost gândită pentru a face față provocărilor moderne ale războiului, implicând planuri tactice în afara forței nucleare. Într-o ediție transmisă live de Gândul, H. D. Hartmann a explicat modul în care Iranul a adoptat aceste tactici pentru a-și atinge obiectivele și pentru a evita escaladări inutile.

Implicațiile intervenției SUA și a Israelului

Analistul afirmă că implicarea Statelor Unite în conflictul dintre Israel și Iran a fost o măsură menită să împiedice Israelul să câștige unilateral războiul. Hartmann sugerează că, în context, președintele Trump a dorit să împiedice Israelul să obțină o victorie rapidă, astfel încât să păstreze un echilibru în regiune. Conform declarațiilor, SUA nu au avut o soluție clară pentru a gestiona conflictul, iar Israelul era decis să acționeze indiferent de evoluție.

Strategia Iranului – un plan tactic complex

Invitatul explică faptul că Iranul a dezvoltat o strategie de atac asupra bazelor militare din țările arabe. Aceasta avea ca scop să forțeze SUA sau Israelul să reacționeze, punând Arabia sau alte state musulmane în postura de a fi implicate în conflict. Astfel, Iranul încerca să gestioneze reacțiile și să își protejeze poziția regională.

Calculul iranian privind reacția lumii arabe

Hartmann afirmă că Iranul a mizat pe faptul că lumea arabă nu va acționa împotriva sa sau a Israelului dacă sunt atacați. El menționează că Iranul a crezut că replierea Arabiei împotriva Iranului nu ar propaga un război împotriva unei țări musulmane aliate cu Israelul. Acest calcul a fost, conform analistului, o mișcare „genială” din partea Iranului, pentru a evita o escaladare a conflictului în regiune.

Concluzii despre echilibrul din Orientul Mijlociu

Hartmann afirmă că Iranul se bazează pe un plan tactico-militar care să permită atacuri și apărare fără a escalada la nivel nuclear sau nivelul unui război total. El consideră că scenariul ar fi putut conduce la o situație în care lumea arabă nu s-ar fi angajat în conflicte împotriva Iranului sau Israelului, ceea ce ar fi avut un impact major asupra stabilității regionale.

Rezumatul acestor declarații indică tendința Iranului de a folosi strategii apropiate de războiul-asimetric și tactici de distragere, reducând riscul unei confruntări totale în regiune.