Un personal medical de la Terapie Intensivă din România a observat modele comune în ultimele cuvinte ale pacienților aflați în faza finală a vieții. Asistenta Kirstie Robb, cu patru ani de experiență în domeniu, a identificat trei tipare frecvent întâlnite în momentele critice ale pacienților.

Componentele ultimelor cuvinte ale pacienților de la ATI

Kirstie Robb a explicat că cele mai comune reacții includ nevoia expresă de a transmite mesaje celor apropiați, acceptarea iminenței morții și constatarea stării de disconfort fizic. Ea a subliniat că pacienții adesea exprimă dorința de a vorbi cu membrii familiei.

„Cea mai frecventă solicitare este legată de comunicarea cu familia: «Puteți să le spuneți familiei mele că îi iubesc?»”, a menționat asistenta.

Starea de disconfort și recunoașterea sfârșitului

Mulți pacienți declară simplu că „Nu mă simt bine”, semn al unei stări de disconfort premergătoare morții. În unele cazuri, pacienții exprimă lucid conștientizarea apropierii de sfârșit cu afirmații precum „Știu că voi muri”.

Asistenta Kirstie Robb povestește că, deși semnele vitale pot fi stabile, iar starea fizică pare constantă, acești pacienți adoptă un comportament similar înainte de deces.

Semnele psihologice și spirituale ale apropierii de final

Robb a remarcat o schimbare spirituală inexplicabilă, observată la pacienți în ultimele momente. Ea a explicat că, deși parametrii medicali nu indică agravare, și starea generală pare neschimbată, aceștia pot avea un comportament care indică apropierea inevitabilului.

„Este o schimbare spirituală pe care nimeni nu o poate explica. Semnele vitale pot fi stabile, însă ei ajung să moară în orice circumstanță”, a afirmat asistenta.

Recomandările pentru personalul medical rămân concentrate pe comunicarea empatică și pe recunoașterea acestor semne, pentru a oferi suport adecvat pacienților aflați în ultimul lor moment.