România nu va atinge independența energetică până în 2028, conform expertizei și analizelor recente, fiind în contradicție cu declarațiile optimiste ale ministrului Energiei, Bogdan Ivan. Deși oficialul vorbește despre un scenariu în care țara va deveni un importator net de energie în circa șase ani, consultanți specializați contrazic aceste perspective, susținând că acest obiectiv este nerealist în condițiile actuale și într-un termen atât de scurt.
Declarații privind independența energetică și poziția oficialilor
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a afirmat că România va ajunge până în 2028 „o țară independentă energetic”. El susține că această tranziție va transforma țara din importator net de energie într-un stat care își va asigura necesarul intern, având în vedere investițiile recente în capacități de stocare și proiectul Neptun Deep, ce urmează să înceapă extracțiile din gaz.
Ivan a menționat că, odată atins acest prag, facturile românilor vor avea de beneficiat, fiind estimat un preț la consumator sub media Uniunii Europene.
Analizele experților spun altceva
Mircea Coșea, economist și profesor universitar, în ultimul său interviu, a explicat că independența energetică ține de schimbări foarte mari în balanța energetică, nu doar de producție sau exporturi anuale. El consideră că atingerea unui nivel de autonomie reală în energie în România este improbabil până cel puțin în următorii 5-10 ani.
Coșea subliniază că, pentru a deveni independenți, trebuie să existe o combinație inspirată de mai multe surse de energie, și să se facă investiții constante în adaptarea infrastructurii pentru a face față schimbărilor rapide ale climei și ale pieței globale. El consideră că independența energetică – în sensul real – implică capacitatea de a asigura consumul zilnic și sezonier, indiferent de situațiile geopolitice sau de vreme.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, adaugă că termenul de independență energetică este adesea folosit incorect în discursul public. El explică faptul că un stat poate produce mai mult decât consumă pe parcursul unui an, dar dacă într-o perioadă de iarnă severă trebuie să importe energie pentru a evita întreruperile, nu poate fi considerat independent din punct de vedere operațional. În opinia sa, un stat trebuie să aibă capacitatea permanentă să asigure consumul intern, chiar și în condiții critice, pentru a putea fi considerat cu adevărat independent.
Chisăliță mai afirmă că, în economia globalizată, independența energetică este rar realizabilă. România nu poate fi complet autosuficientă și nu va putea fi, în condițiile actuale, nici în 2028, nici în 2030 sau 2040. În acest context, conceptul corect este cel de autonomie energetică, care presupune o capacitate de a gestiona riscurile, de a avea suficiente stocuri și infrastructură pentru a sprijini economia și populația.
Contextul geopolitic și condițiile actuale ale României
Reconfigurarea ordinii economice mondiale, cu schimbări majore în modelele de dezvoltare ale marilor actori globali, influențează direct perspectivele României. Expertul invocă posibilitatea unor schimbări neprevăzute în dinamica BRICS și în poziția geopolitică a unor țări precum India, ceea ce poate genera o situație imprevizibilă pentru țările din Estul Europei.
De asemenea, analiza relevă că România nu și-a clarificat poziția în privința finanțării apărării, a cheltuielilor pentru război și pentru dezvoltare. Deciziile politice și cheltuielile publice, cum ar fi cele pentru susținerea Ucrainei, limitează capacitatea țării de a investi în proiecte energetice pe termen lung și de a-și asigura independența.
Un alt factor prezentat de specialiști este criza economică și socială profundă din România, cauzată de problemele politice și gestionarea deficitului bugetar, ceea ce, potrivit lui Coșea, impiedică avansarea rapidă spre obiective energetice majore.
Riscurile și limitările finale
Dumitru Chisăliță punctează că, pentru a fi independenți, trebuie să deținem capacitatea operațională continuă, nu doar surplusuri ocazionale de energie. România importă actualmente 77% din necesarul de țiței și produse petroliere, fiind dependentă de importuri pentru gaze și energie electrică, mai ales în perioadele de vârf sau criză.
Expertul consideră că atingerea independenței complete este dificil de realizat într-un mediu unde prețurile și condițiile pieței globale sunt volatili, iar situația geopolitică devine tot mai complicată. În această situație, criteriul fundamentale pentru o țară sigură devine autonomia, nu independența în sens strict.
În concluzie, oficialii români continuă să vorbească despre idealul independenței energetice, însă experții cred că acesta este dificil de atins în termenul propus, din cauza constrângerilor economice, geopolitice și tehnologice cu care țara se confruntă.
