Deși resursele principale sunt semnificative, agricultura românească se confruntă de multă vreme cu un adevărat paradox, observat de orice român care face piața. România, țară cu tradiție agricolă, domină piața europeană a cerealelor, însă continuă să depindă de importuri pentru produsele de bază destinate consumului zilnic, precum legume și fructe care ajung în farfurie. Datele recente indică faptul că suntem cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană, dar exportăm la prețuri reduse și importăm produse procesate la costuri extrem de ridicate.

În primele 25 de săptămâni ale anului agricol 2025-2026, România a încheiat anul 2025 în poziția de lider în exporturile de cereale în cadrul Uniunii Europene, conform datelor publicate de Comisia Europeană. Întreaga țară se situează în fruntea clasamentului și în privința exporturilor de grâu, cu 3,5 milioane de tone, depășind Franța, care a exportat 3,4 milioane de tone. În plus, România se află pe primul loc și la exporturile de porumb și orz, fermierii români reușind performanța de a vinde peste 6,4 milioane de tone de cereale, reprezentând aproximativ 33% din totalul livrărilor către statele membre ale UE.

Mai mult, Comisia Europeană estimează că producția totală de cereale a României pentru sezonul 2025-2026 va depăși 23 milioane de tone, în creștere cu aproximativ 17% față de anul precedent.

Problema majoră este că românii importă mai mult de jumătate din necesarul de produse, plătind prețuri semnificativ mai mari decât cele obținute din export. Analizele specializate evidențiază faptul că România continuă să importe produse procesate cu valoare adăugată importantă.

Aproximativ 60% din legumele consumate în România provin din import, în special din țări precum Turcia și Polonia.

Un factor suplimentar ce determină creșterea importurilor îl reprezintă seceta și fenomenele meteorologice extreme.

Potrivit presei internaționale, deși România deține a cincea cea mai mare suprafață agricolă din UE, randamentul sectorului agricol rămâne vulnerabil din cauza lipsei unor sisteme eficiente de irigații. În plus, producția primară este afectată de fragmentarea excesivă a terenurilor, de vârsta avansată a fermierilor și de infrastructura insuficient dezvoltată.

Previziuni economice pentru agricultura românească în 2026

Experții anticipează că agricultura din România va avea creșteri constante, estimările indicând că PIB-ul acestui sector ar putea ajunge la aproximativ 8 miliarde de euro în 2026, cu o producție de peste 18 miliarde de euro. Se preconizează, de asemenea, o creștere a cererii de îngrășăminte, care ar putea atinge 345.000 de tone, semnal al unei cultivări mai profesionale.

Se așteaptă în plus fonduri europene suplimentare, alocate prin Planul Strategic PAC, menite să sprijine investițiile în infrastructura rurală, procesarea și modernizarea depozitelor și centrelor de colectare.

Chiar dacă previziunile indică perspective optimiste, România se confruntă în continuare cu pierderi semnificative de valoare pe lanțul intern, deși dispune de resurse și are cea de-a cincea suprafață agricolă din UE. Problemele majore vizează fragmentarea excesivă a terenurilor, având în vedere că 90% dintre ferme operează pe suprafețe mai mici de 5 hectare.

Vârsta înaintată a fermierilor constituie, de asemenea, un obstacol, 44% din agricultorii români având peste 65 de ani, fiind cel mai mare procent din Uniunea Europeană. În plus, infrastructura deficitară, irigațiile insuficiente, echipamentele învechite și pierderile considerabile din horticultură și sectorul lactat, care nu ajung la procesare, limitează potențialul valorificării resurselor. Sectorul de procesare alimentară nu este exploatat la capacitate maximă, deși dispune de un potențial considerabil.

Fenomenul schimbărilor climatice extreme și deficitul de apă rămân cele mai mari amenințări pentru agricultura românească. Deși 2026 ar putea fi un an propice pentru agricultură, pe termen lung, regiunile de câmpie din sud se vor confrunta cu un deficit de apă.

„Procesarea alimentelor reprezintă segmentul unde România pierde cea mai mare parte a valorii adăugate. Productivitatea este de trei ori mai redusă decât media UE, unele facilități de procesare funcționează la doar 10-20% din capacitate, în special în sectorul cărnii, iar modernizarea tehnologică este insuficientă. Dificultățile de acces la finanțare, în special pentru IMM-uri, și lanțurile valorice incomplete limitează dezvoltarea”, conform unei analize Deloitte România.

60% din legumele consumate sunt importate

O altă problemă majoră a agriculturii românești o reprezintă importul excesiv de legume, în special roșii, castraveți și ardei, care domină piața națională în sezonul cald. Deși Italia și alte țări au un potențial agricol semnificativ, România devine tot mai dependentă de importuri.

Astfel, România importă aproximativ 60% din legumele necesare, în special din Turcia, Polonia, Spania și Grecia, iar produsele autohtone sunt fie puține, fie destinate exportului. În anul 2025, dependența de import a crescut, ajungând aproape la 1 milion de tone anual, cu o valoare de peste 1 miliard de euro. Lanțurile de magazine preferă importurile, datorită costurilor reduse și disponibilității constante. Această strategie fragilizează securitatea alimentară a țării.

Acordul UE-Mercosur și impactul său asupra agricultorilor români

Acordul UE-Mercosur a generat reacții negative din partea fermierilor români, care afirmă că această decizie a fost luată fără consultarea lor și că efectele pot fi devastatoare pentru agricultura locală. Nemulțumiți, aceștia arată că produsele importate din Mercosur beneficiază de reguli mai permisive și costuri mai mici, în timp ce agricultura europeană funcționează cu norme stricte privind mediul, siguranța alimentară, bunăstarea animalelor și utilizarea pesticidelor.

Situația se complică în contextul în care Ministerul de Externe susține acordul, în timp ce ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a respins memorandumul referitor la acesta, afirmând că „România folosește sub un kilogram pe hectar pesticide, în timp ce în zonele Mercosur se utilizează între 12 și 15 kilograme pe hectar”.

„Impactul acordului este deosebit de semnificativ pentru România. Ca unul dintre principalii producători de cereale din UE, țara noastră joacă un rol esențial în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot exercita presiune descendentă asupra prețurilor interne, pot spori volatilitatea pieței și pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare și durabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și riscurile climatice”, afirmă reprezentanții Forumului Fermierilor și Procesatorilor Profesioniști din România.

România devine un punct strategic pentru exportul de cereale, dar este nevoie de reforme

În luna aprilie, Bucureștiul va găzdui un eveniment dedicat producătorilor de cereale din Europa Centrală și de Est, consolidând rolul țării ca punct central pentru comerțul la Marea Neagră. Specialiștii și experții din domeniu vor discuta cu fermierii, comercianții și furnizorii despre provocările pieței cerealelor și vor analiza soluții pentru problemele comune.

România nu are nevoie de o revoluție în agricultură, ci de un plan orientat spre cererea reală, de la care să pornească procesul de producție. Investițiile în tehnologie modernă, extinderea perioadei de recoltare și susținerea cercetării sunt esențiale pentru creștere. În plus, este vital să se dezvolte o strategie clară de poziționare pe piețele externe pentru anumite produse agroalimentare, pentru a transforma potențialele nișe în exporturi sustenabile.

SUGESTIA AUTORULUI:

• Previziuni: „Prețurile la fructe, legume și pâine vor crește semnificativ, iar dependența de importuri se va accentua.”
• Economist: „Problema ține de aspectele sociale, nu de aspectele fiscale.”
• Efectele impozitului Bolojan pentru sere, solare și depozite
• Revizuirea statutului de grânar european și provocările însăși ale agriculturii românești