Profesorul Pablo Sanguinetti evidențiază faptul că limbajul utilizat pentru a descrie Inteligența Artificială influențează modul în care publicul percepe tehnologia și, indirect, afectează evoluția dezvoltării tehnologice. În prezent, AI este deseori prezentată ca o entitate autonomă, aproape vie, capabilă să „gândească” și să „aleagă” independent. Această imagine spectaculoasă pentru mass-media și marketing, însă departe de realitatea funcționării sistemelor moderne, conform The Conversation.

Mitul „tehnologiei autonome”

Această perspectivă face parte dintr-o tradiție culturală veche, denumită în anii ’70 de teoreticianul Langdon Winner „tehnologie independentă”. Aceasta promovează ideea că invențiile și tehnologia deviază de sub controlul uman și evoluează conform unei logici proprii. De la mitul lui Prometeu, la povești precum Frankenstein sau filme ca Terminator, AI este frecvent asociată cu scenarii pline de teamă și inevitabilitate.

Chiar și expresia „inteligență artificială” poate induce în eroare. Ea a fost propusă în 1955 de informaticianul John McCarthy, însă ambiguitatea termenului era identificabilă. Conform cercetătoarei Kate Crawford, AI nu este complet artificială și nici cu adevărat inteligentă: depinde de resurse naturale, infrastructură tehnologică, muncă umană și contexte sociale complexe.

Impactul limbajului asupra dezbaterii

În limbajul cotidian, AI „învață”, „înțelege” sau „ia decizii”. Acest fel de exprimare creează așteptări nerealiste, anxietate și impresia că viitorul este deja predeterminat. Promisiunea unei inteligențe generale artificiale – susținută și de companii precum Microsoft sau OpenAI – pare inevitabilă, deși nu există consens științific privind atingerea acesteia vreodată.

Această abordare fantezistă nu reprezintă doar o problemă teoretică. Potrivit unui raport al AI Now Institute, promisiunile exagerate referitoare la AI sunt folosite pentru a evita discuții esențiale despre riscurile reale: impactul asupra locurilor de muncă, educației, mediului și democrației. De asemenea, acestea pot determina supraevaluarea pieței, cu riscul unor ajustări bruște.

Perspectiva corectă asupra inteligenței artificiale

Sanguinetti propune o abordare diferită: AI trebuie percepută ca un rezultat al colaborării între oameni și tehnologie, nu ca o entitate independentă. Aceasta presupune:

• schimbarea focusului de la scenarii apocaliptice la riscuri concrete și actuale;
• reafirmarea faptului că deciziile umane sunt fundamentale în proiectarea și utilizarea AI;
• evitarea limbajului antropomorf, preferând termeni tehnici precum „procesare avansată a sarcinilor”.

Discuțiile despre reglementare, educație sau piața muncii nu pot fi solide dacă se bazează pe metafore înșelătoare. Clarificarea modalităților de exprimare despre inteligența artificială nu reprezintă doar un detaliu tehnic, ci o problemă etică de bază. Numai înțelegând AI ca pe un sistem socio-tehnic – și nu ca pe o minte autonomă – putem lua decizii corecte pentru a o folosi în beneficiul societății.