Primele permise de conducere au fost eliberate de autoritățile din România în anul 1907, iar în scurt timp, numărul șoferilor din țară a crescut semnificativ. La începutul secolului al XX-lea, existau doar câțiva conducători auto, întrucât automobilele reprezentau o invenție relativ recentă.

Însă, în câteva decenii, numărul conducătorilor auto români a crescut exponențial, atingând aproximativ 200.000 de persoane în anul 1935. Totuși, nu toți erau complet pregătiți din punct de vedere teoretic și practic.

„Potrivit paragrafului 39 al regulamentului de circulație, au fost închise cursurile din 12 orașe ale țării, urmând să se deschidă școli oficiale, similar celor din Capitală. Guvernul a fost obligat să implementeze aceste măsuri pentru a ține pasul cu dezvoltarea rapidă a industriei auto. În prezent, în întregul teritoriu, 200.000 de persoane au obținut permis de conducere, fie pentru plăcere, fie pentru a-și exercita profesia. Totuși, doar o parte dintre acestea sunt complet pregătite, atât teoretic, cât și practic. Prin înființarea școlilor de șoferi, se urmărește reducerea acestor cazuri în viitor”, relata ziarul „Tempo” pe 8 ianuarie 1935, conform sursei Historia.

În anul 1935, în România erau înregistrate peste 36.286 de vehicule motorizate, fiind autoturismele cele mai populare printre cumpărători.

Transportul public începea, de asemenea, să se dezvolte considerabil. În acel an, în țară existau aproximativ 2.803 autobuze, iar 6.031 camioane erau utilizate pentru transportul de marfă.

Odată cu acestea, a crescut și numărul cisternelor utilizate pentru distribuția carburanților.

Vehiculele proveneau în majoritate din Statele Unite ale Americii

Simultan, sectorul agricol a cunoscut o modernizare semnificativă, deși adesea ignorală de clasa politică de atunci.

În 1935, în România circulau deja aproximativ 900 de tractoare, comparativ cu cei 861 în 1934.

Cele mai multe autovehicule, inclusiv autoturisme și autobuze, proveneau, la acea vreme, din Statele Unite ale Americii (SUA).